Cele 72 de Nume care creează miracole

Sursa articolului: "Ortodoxie şi stihuri"

În “Sbornicul” de la anul 1787, găsim o carte populară în care
se vorbeşte de cele 72 de Nume ale lui Dumnezeu. Cartea conţine
promisiuni incredibile, bunăoară, cum că dacă cineva va purta cu sine
lista de Nume sacre, va fi ferit de atacuri malefice sau primejdii.
Bunăoară, versiunea publicată de Bogdan Petriceicu Hasdeu în “Cuvinte
den bătrâni”, volumul II, promite că “cel care îl va
purta cu sine se izbăveşte de tot răul ce i se poate întâmpla” (Sbornicul,
redacţiunea de la 1787, apud M. Gaster, Literatura populară
română, Ed. Minerva, Bucureşti 1983). Iată textul :
"Cele 72 de Nume a[le] domnunui nostru Isus Hristos
1. Dumnezeu
2. Savaotul (Domnul oştirilor, n.m)
3.Tatăl
4. Fiul
5. Duhul sfânt
6. Troiţă (Treimea, n.m) nedespărţită
7. Iisus Hristos
8. Nica
9. Mesia
10. Putere
11. Cuvânt
12. Viaţă
13. Milă
14. Libov (Iubire, n.m.)
15. Înţălepciune
16. Pace
17. Atotţiitori
18. Întocmitoru de lumină
19. Masă.
20. Păstoriu
21. Oaia,
22. Piiatra
23. Cale.
24. Împărat
25. Urzire.
26. Cap.
27. Cinste.
28. Mire.
29. Biruitor
30. Adivăr
31. Fiîul ominesc.
32. Cu noi Dumnezău
33. Incepătorlu
34. Întâi-născut
35. Viitor
36. Împărat
37. Înălţime
38. Pâine cerească
39. Părintele fără de moarte
40. Îndurătoriu.
41. Hristos
42. Vindecătoriul
43. Bun din pântece.
44. Milostiv.
45. Mai înainie de veci.
46. Atanatos.
47. Făcătorul.
48. Mielu blând.
49. Viţăl.
50. Chipul măririi.
51. Eu sânt carile am fost.
52. Dreptate.
53. Izvor
54. Rost
55. Bucuria.
56. Munte.
57. Preot.
58. Mărturisitoriu,
59. Uşe.
60. Veşnică Îndreptare
61. Adonoaea (Adonai, n.m.)
62. Iloea (Eloi, n.m.)
63. Alfa
64. Omega
65. În trăi feţe,
66. Neîmpărţit
67. Împărat peste împăraţi
Se dă robilor, sau robului [lui] Dumnezău Cutare".
(Ibid)
Deşi lista trebuie să cuprindă 72 de Nume, în realitate găsim 67.
Probabil că textul original, redactat în limba slavonă, a fost corupt şi
copistul nu a putut înţelege ultimele cinci nume. Din alte surse, aflăm
că astfel de texte au fost foarte căutate, bucurându-se de o
popularitate deosebită.
Aceasta s-a datorat poate faptului ca atât în Creştinism, cât şi în
Iudaism, Numele propriu al lui Dumnezeu este considerat ca având o
putere nimicitoare.
“Atât de teribilă era resimţită măreţia Numelui lui Dumnezeu în
iudaismul târziu încât tetragrammaton-ul nu era pronunţat cu glas tare
la slujba din sinagogă. Numele celui Preaînalt era considerat prea
devastator pentru a fi pronunţat”, arată Episcopul Kallistos Ware
în cartea sa “The Power of Name :The Jesus Prayer in
Orthodox Spirituality ” (Puterea Numelui/
Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă). Amintim ca
tetragrammaton-ul (de la elinescul τετραγράμματον = patru
litere ) nu este altceva decât numele lui Dumnezeu, care I-a fost
revelat lui Moise pe muntele Horeb: “Zisu-i-a Dumnezeu lui Moise: Eu
sunt Cel ce este“(Fac. 3,14). El este format din patru litere ale
alfabetul iudaic יהוה, care, prin transliterare, ne
dau YHWH (Sunt Cel Ce Sunt). Nu numai ca nu era pronunţat cu glas tare,
dar, de obicei, era înlocuit cu alte patru litere Adni,
pronuntate Adonai ( Domnul meu).
Creştinismul, în special creştinismul primar, a avut aceeaşi atitudine
pioasă faţă de Numele Lui Dumnezeu, respectiv al lui Iisus Hristos.
Pentru Sfântul Varsanufie :”Pomenirea Numelui lui Dumnezeu distruge
tot răul”, iar pentru Sfântul Ioan Scărarul, Numele lui Iisus este
cea mai mare putere cunoscuta vreodată, care îi înfricoşează pe demoni.
“Biciuieşte-ţi vrăşmaşii (diavolii) cu numele lui Iisus, căci nu
este armă mai puternică în cer şi pe pământ”,
(Sfântul Ioan Scărarul, Scara Sfântului Ioan Scărarul,
în Filocalia vol. IX, Ed. Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc. 1980)
Pentru Sfântul Ioan Teologul, Numele de taina a lui Iisus Hristos este
nepătruns şi nu-l ştie decat El Însuşi:
“Iar ochii Lui, ca para focului; şi pe capul Său, numeroase steme;
având un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie decât numai El” ⁽Apocalipsa 19, 12 )
Cu siguranţă că s-a avut în vedere şi Shemhamphorasch-ul
cabalistic, care reprezinta o lista cu cele 72 de nume de îngeri, aşa cu
se crede că i-a văzut patriarhul Iacov în visul său:
“Şi a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei
vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe
ea” ( Fac. 28, 12).
În creştinism, 72 este de asemenea un număr sfânt, datorita faptului ca
Iisus Hristos trimite în misiune, după unele versiuni, 72 de apostoli.
În realitate, Sfânta Scriptură nu dă numai 72 de nume ale lui Iisus
Hristos, ci este mult mai generoasă :
Leul din tribul lui Iuda
“Şi unul din bătrâni zice mine, nu plângeţi: iată, leul a tribul lui
Iuda, rădăcina lui David, căci a prevalat pentru a deschide cartea, şi
de a pierde cele şapte sigilii cu privire la aceasta” (Apoc. 5:5).
(Ne amintim că femeia sărmană, care voia să-şi pună capăt zilelor,
înecându-se în râul Tajo din Portugalia, a primit de la Sfântul Anton de
Padova un bilet, unde i se descoperea acest nume.
Nazarinean
“Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească
ceea ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema” (Mat.
2,23).
Prooroc
“Pentru că Moise a zis către părinţi:Prooroc ca mine vă va ridica
Domnul, Dumnezeul vostru, dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi în
toate câte vă va grăi”(Faptele Apostolilor 3:22) .
Preot
“Aşa cum în alt loc El zice: Tu eşti preot în veac, după rânduiala
lui Melchisedec.” (Evrei 5:6).
Luceafăr de Dimineaţă
“Eu, Iisus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească vouă
acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David,
Steaua strălucitoare a Dimineţii“(Apoc. 22,16).
Piatră
“Şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut – pentru că beau din
duhovniceasca piatră care-i urma, iar piatra era Hristos” (1
Cor.10,4).
Păstorul cel Bun
“Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său şi-l pune
pentru oi” (Ioan 10, 11).
Bogăţia Slavei
“A vrut Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine
între neamuri, adică Hristos Cel dintru voi, nădejdea slavei!”
(Col.1,27)
Pâinea lui Dumnezeu
“Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă
viaţă lumii“ (In. 6,33).
Începătorul Vieţii
“Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a
înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi” (Fapte 3,15).
Mijlocitor
“Copilaşii mei, pe acestea vi le scriu ca să nu păcătuiţi. Şi dacă a
păcătuit cineva, noi avem Mijlocitor a către Tatăl, pe Iisus Hristos,
Cel-Drept” (1 Ioan 2,1).
Sfinţirea Noastră
“Din El dar sunteţi voi întru Hristos Iisus, Cel ce de la Dumnezeu
S’a făcut pentru noi înţelepciune, dreptate şi sfinţire şi răscumpărare”
(1 Cor. 1,30)
Amin
“Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Aşa grăieşte Amin-ul
, Martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu” (Apocalipsa
3, 14).
Ş.a.m.d.
Poate că acest apocrif, care a încântat pe străbunii noştri şi i-a făcut
să-l iubească atât de mult, nu ne-a obţinut chiar miracolele
spectaculoase promise, dar ne-a călăuzit să pătrundem mai adânc taina
mântuirii, taina puterii Numelui dumnezeiesc, taina cererii din
rugăciunea domnească Tatăl nostru “Sfinţească-se Numele Tău”.
Căci, după cum se vede, cuvântul “iubire” era un substantiv comun, care
denumea un sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus.
Înseamna dragoste, amor, atașament sufletesc (simpatie, prietenie,
afecțiune) puternic față de cineva sau ceva etc. Dar după ce am aflat ca
Iubire este şi un nume propriu, unul din numele lui Dumnezeu, Nume
puternic şi înfricoşător prin care biciuim pe vrăşmaşi, acest cuvânt
negreşit l-am sfinţit, căci a devenit altfel pentru noi şi altfel îl vom
privi de acum înainte.
Nu este şi aceasta un miracol?