Rugăciunea lucrată iconic

Sursa articolului: "Ortodoxie şi stihuri"



Sfăntă
Cruce de la Mănăstirea “Schimbarea la Faţă”, Botiza, Maramureş. Sursa:
Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi a Sătmarulu“

Preasfântă Treime, protopărinţii noştri, Adam şi Eva, precum şi
noi, urmaşii lor, ne închinăm Ţie şi cu smerenie Te rugăm luminează
cugetarea noastră pentru a Te mărturisi pururea, curăţă inima noastră de
toată întinăciunea şi sădeşte în ea dragostea pentru Hristos, Fiul Tău,
şi pentru aproapele. Dă-ne putere sa lucrăm poruncile Tale spre
mântuirea noastră. Amin.
Aşa se prezintă aceasta frumoasă rugăciune atunci când ea este spusă
prin mijlocirea cuvintelor articulate. Dar rugăciunea poate fi spusă şi
altfel, prin limbajul semnelor. Nu numai că nu se schimbă nimic, dar,
prin limbajul semnelor, rugăciunea este mai intuitivă, mai expresivă,
mai emoţionantă.
V-aţi întrebat vreodată cum se roagă surdo-muţii? Semnele făcute cu
mâna, gesturile lor, atât de deosebite faţă de cele ale noastre, iau
locul cuvintelor. Nu numai că se pot ruga în acest mod, dar pot şi
cânta. Credeţi ca Dumnezeu nu-i înţelege? El cunoaşte şi limbajul
semnelor aşa cum cunoaşte toate limbile omeneşti şi îngereşti.
Surdo-muţii nu-şi pot folosi vocea. Corzile vocale şi-au pierdut
elasticitatea şi s-au atrofiat. Dar mâinile ! Mâinile spun totul.
Închipuiţi-vă cum spune un copil « Tatăl nostru » prin limbajul
semneleor. Închipuiţi-vă gesturile lui ca bătăile unor aripi de înger
crescute din suflet. Fără să ne dăm seama, aşa procedam noi toţi atunci
când ne facem semnul cinstitei şi de viaţă făcatorei Cruci. Căci trei
degete împreunate închipuie tainic Sfânta Treime, Dumnezeul nostru, Care
se află în cer. Cele două degete strânse în palma mâinii pe Adam şi
Eva, care smeriţi, în genunchi şi cu capetele plecate, se închină
Sfintei Treimi aici, pe pământ, restabilind legătura dintre firea umană
şi cea dumnezeiască. Ducem dreapta la frunte, căci aceasta închipuie
cerul, la pântecele, căci acesta închipuie pământul, la umeri căci
aceştia închipuie locul şi semnul puterii. Aşa ne-au tălmăcit Sfinţii
Părinţi.
Spererăm ca acest articol să fie o veste bună pentru toţi aceia care
greşit cred că semnul crucii este idolatrie. Cei care refuză să-şi face
semnul crucii, refuză rugăciunea iconică, refuză să folosească acest
mijloc minunat de comunicare, dat de Dumnezeu de la începutul lumii.
Acela care refuză să-şi facă semnul crucii, nu este solidar cu semenul
său care, din binecuvântate pricini, nu se poate ruga cu sunete
articulate. Este căzut sub stăpânirea diavolului, căci pilduitor
spunea Sfântul Sfinţit Mucenic Ipolit: “Atunci le va zice
înşelătorul: veniţi să vă punem pecetea (666) pe mâna dreaptă şi pe
frunte şi vă voi da oricâte voiţi. Pentru aceasta va pecetlui dreapta
omului, ca să nu mai poată face cu mâna semnul cinstitei Cruci şi să fie
a lui desăvârşit”.
Aforism:
Rugăciunea nu se spune; rugăciunea se spune, se scrie şi se desenează.
Nu numai limba trebuie să se roage, ci şi mâna. Nu numai mâna, ci
toate mădularele trupului.