Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

poveste ortodoxa pt copiii .dar si pt adulti...

 :: Ortodoxie

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

poveste ortodoxa pt copiii .dar si pt adulti...

Mesaj Scris de George la data de Lun Mai 25, 2009 10:37 am

Poveste Pentru Toți Copiii

Versuri de Leon Magdan
Desene de Emil Cornel Luca






Au fost odată lâng-un sat
Un schit și un orfelinat.



Călugării din mânăstire
Duceau o viață de smerire
Făcând întruna fapte bune
Trăind în post și rugăciune.



Dar, dincolo, erau copii
Ce se țineau doar de prostii,
Doar șotii, glume, nebunii.
Era veșnic veselie, tămbălău și gălăgie.



Zilnic, cam pe la amiază,
În grădina ca o oază
Cu flori multe, minunate
Și cu păsări colorate,
Prichindeii vin grămadă
Ca s-asculte și să vadă
Pe-un bătrân călugăr care
Le aduce de mâncare
Tot ce vor mai mult copiii
Din grădina mânăstirii :
Fructe proaspete și coapte
Și legume; chiar și lapte.



Apoi spune basme multe
Iar ei stau să îl asculte.






Și, în semn de mulțumire,
Merg și ei la mânăstire,
Să se roage, să se-nchine
Fiindcă știu c-așa e bine.



Și, dacă tot vor să vină,
Merg s-ajute și-n grădină
Cu ce poate fiecare.
Asta când nu-i sărbătoare.



Udă pomii, cară apă,
Pun puieți în câte-o groapă,
Mătură frunze uscate,
Apoi se întind pe spate:
"Vai ce muncă, vai ce chin,
Dar îmi place,-o să mai vin ! "
Spun copiii la plecare
Și se-ndreaptă spre cărare.



Între ei, doar un băiat
Cu părul blond, cârlionțat
Era obraznic, tare rău
N-avea prieteni și mereu
Refuza să facă treabă
Vrând de-ndată să mai spargă
Sau să crape, sau să strice,
Măcar glasul să-l ridice,
Să țipe la toți și toate,
Să se certe cât se poate.



Și primea pedepse multe
Fiindcă nu voia s-asculte.





Într-o dimineață caldă,
Preotul veni să-i vadă,
Să le spună o poveste
C-un viteaz cum nu mai este.



Și-nainte de plecare
Să-ncerce cu fiecare
Să facă ceva aparte :
Să sculpteze, care poate,
Din lemn tare, câte-o cruce,
Să o poata lua și duce
Între drumuri, la răscruce
Pe care-i cea mai frumoasă.
Oamenii să o privească
Să se-nchine-n drum spre casă.



Toți copiii, deodată,
Apucară câte-o daltă
Și câte un lemn mai tare
Și-ncepu o hărmălaie,
Să se urle, să se strige,
Unul râde, altul plânge
Că și-a tras una în mână
Sau că-i ia o săptămână
Să refacă ce-a stricat:
"Lemnu'-i prost, că s-a crăpat."



Pe la toți, cu vorba calmă
Trece moșu' și-i îndeamnă
Când să dea încet, când tare,
Dar să aibă și răbdare.



Trecu ziua jumătate
Până au fost gata toate:
Una mică, alta-naltă,
Una strâmbă, alta spartă.



Stă părintele, privește
Și se-ntreabă, socotește :
"Care-i mai frumoasă oare ?
Doamne, prea grea întrebare ! "




Când se uită mai departe,
Pe o buturuga-n spate,
Stătea singur, supărat
Puștiul rău, cârlionțat.



Toți încep să chicotească
Așteptând să mai primească
Încă o pedeapsă dură.
Dar, părintele se-ndură
Și îl iartă fără ceartă,
Făr' să țipe sau să-mpartă
Palme și pedepse aspre,
Cum se-ntâmplă-n multe case.



"Fiindcă ați lucrat cu grabă
Împlinind această treabă,
Dau la toți câte-o răsplată. "
Zise moșu' către-o fată
Ce sculptase-o cruce mare
Ca un semn de întrebare.



Și, luându-și traista-n spate,
Împărți la toți și toate
Mere parfumate, bune,
Iar la unii chiar și prune.




Terminând cu "meseriasii",
Moșu' își îndreaptă pașii
Câtre pustiul rău, din spate,
Întinzându-i trei bucate:
Două mere și-o plăcintă.



Toți se uită la ei țintă
Întrebând de-i cu putință:
"Cel rău să ia prăjitura,
N-a muncit, a dat cu gura.
Nu e drept! Se poate, oare,
Să primească de mâncare?
Noi, toți, am muncit pe rupte
Iar el stă să se înfrupte
Din plăcinta aia bună? "
Și s-au dus spre moș să-i spună.



"Să ne fie cu iertare,
Vrem să-ți punem o-ntrebare ..."



"Văd că sunteți toți mirați,
Știu ce vreți să mă-ntrebați:
Cum de a primit el mere ?
Ca să dai celui ce cere
Sau celui care-a muncit,
Firește-i bine și cinstit.




Însă, dați și celui rău,
Dați la toți și dați mereu,
Fiindcă mila-i cea mai bună
Iar iertarea-i este mumă ! "



"Știu că sunt eu cel mai mic,
Însă nu pricep nimic. "
Zise-un glas mai subțirel,
Încât toți au râs de el.



"Vedeți voi, copiii mei,
Este bine și să iei.
Însă trebuie să dați
Mult mai mult decât luați.
Îi dau lui, ca să priceapă
Cu ce trebuie să-nceapă:
Cu prietenie multă,
Egoismul nu ajută !



Să sperăm c-o să termine
Și o să se schimbe-n bine.
Știti ce-i bine și ce-i rău,
Că drumu-n viață este greu
Și nu poți să-l străbați decât
Cu milă și iubire-n gând.



Stau cu voi de multă vreme,
Am muncit, v-am dat și teme,
Dar curând o să se schimbe:
Cine vrea să se perinde
Pe la mine, prin chilie
Îl aștept. Poate să vie.




Însă, hai, acuma gata !
Auziți cum bate toaca !
Trebuie să fiu la slujbă. "
Și, grăbindu-se s-ajungă,
Sprijinindu-se-n toiag
Le mai zise cu mult drag :
"Rămas bun, copiii mei !"
Și se-ndepărtă de ei.



Puștiul mic, cârlionțat,
A ramas foarte mirat:
Primul om care nu-l ceartă!
Asta îl uimi îndată.



Și de-atuncea, vreo trei zile,
Se gândi el c-ar fi bine
Să meargă să-și ceară scuze
La bătrân. Și-atunci se duse.



Și, găsind chilia mică,
Îl cuprinse-așa o frică :
Dacă moșu' o să-l certe
Și-altădată n-o să-l ierte
Că-i obraznic, că se bate,
Că e rău cu toți și toate ?



Însă, chiar de-o fi să fie
Acum orișicine știe
Ce pedepse merită.
Bătu-n ușa și intră.



"Săru'-mâna, tată popă!
Am venit să spun o vorbă:
Vreau și eu să-mi cer iertare
Și să pun o întrebare:
Eu sunt rău și nu-nvăț bine,
Cum de m-ați iertat pe mine?"




"Fiule, de ai răbdare
Îți răspund la întrebare
Tot ce a spus Domnul Iisus
Când L-au închis și L-au supus
La mari batjocuri și durere
Cei speriați de-a Sa putere.



El vindeca bolnavi, ologi
Și orbi. Ba învia și morți.
Însă minunea cea mai mare
Se-ntâmpla în fiecare,
În suflet, în adâncul lui
Pătruns de harul Domnului.
Văzând cât poate să-i iubească
Toți încetau să mai greșească.
Se botezau și fiecare,
Rugându-se, cerea iertare.



Invidioși, cei mari L-au pus
În temniță, apoi L-au dus
Regelui din acea vreme
Crezând că poate Se va teme.
Însă Iisus, milos și blând,
La toți le spuse rând pe rând:



"Sunt Poarta către nemurire
La care-ajungeți prin iubire.

Sunt Pâinea Vieții simple, care
Dă sufletului de mâncare.

Sunt Calea grea, pe care-i, iată,
Dragostea pură și curată.

Sunt Adevarul căutat
De omul simplu, de-nvățat.

Sunt Viața care e în toate
Și mântuiește de păcate.

Retras departe, fără lume,
Eu am postit în rugăciune
Și, chiar de știu că o să mor,
Sunt jertfa ta și-a tuturor.

Sunt Fiul Tatalui ceresc
Și vreau ca toți ce Mă iubesc
Așa cum i-am iubit și Eu
Să Mă urmeze tot mereu.
Fugind de orișice păcat
Să poarte grija celuilalt!"




Dar, oameni răi, fără credință
L-au răstignit, în umilință
Și L-au ucis pe Crucea Sfântă
Înmormântându-L sub o stâncă.



Au pus de strajă, la intrare,
Soldați voinici și-o piatra mare
Dar n-au putut ei să păzească
Puterea cea dumnezeiască.



În toiul zilei, Domnul Sfânt
Învie tainic din mormânt
Și Se arată tuturor
Spunându-le că, dacă mor,
Toți oamenii vor învia
De vor iubi și vor spera.



Fiul meu, vezi tu acum
Ce înseamnă să fii bun?

Dacă El pe toți îi iartă,
Nu îi bate, nu îi ceartă,
Tot așa și noi să fim:
Să iertăm, să ne iubim."




Și de-atuncea, zile multe
Sta copilul să-l asculte
Apoi el, la rândul său,
Punea întrebări mereu :

"Dumnezeu poate de toate ?
Dacă-i sus, de ce nu cade ?
Și de ce nimeni nu-L vede ?
Omul rău de ce nu crede ?"



Și, la orice întrebare,
Moșu'-i arăta răbdare,
Să învețe cât mai multe,
Să mai crească, să asculte !



După doar un an de zile
Puștiul se schimbă în bine:
Era cel mai bun la carte,
De prieteni avea parte
Și știa să fie darnic,
Era bun, milos și harnic.




Însă, într-o primăvară,
Moșul nu ieși afară.
Toți copiii-l așteptară
Până mai târziu, spre seară.
Și aflar-a doua zi:
Moșul cel bătrân muri.



La-nceput, nu au crezut
Și l-au așteptat pe drum,
Crezând că îl vor zări,
Însă moșul lor muri.



Baieții îi săpară-o groapă
În drum spre școală, lângă toacă,
Iar la mormant i-au așezat
Crucea de lemn, ce i-a lucrat
Chiar prichindelul ciufulit,
Copilul ce se furișa grăbit
În crâng și culegea în zori,
Câte un buchețel de flori.



Avea el grijă ca oricând
Să fie-o floare pe mormânt.
Păstra în suflet, încă viu,
Pe cel ce îi spusese "fiu".




Anii s-au scurs, cel mic crescu,
Plecară toți, dar el trecu
Alături, chiar în mânăstire
S-aducă Domnului cinstire.



Era de-acum falnic bărbat
Cu părul tot cârlionțat,
Cu buni și răi prietenos
Cum învățase de la moș.



Și a rămas la margine de sat,
Să aibă grijă de orfelinat.

George
intermediar I
intermediar I

masculin Numarul mesajelor : 29
Varsta : 24
Localizare : Cernica
Job : Elev
Data de inscriere : 24/05/2009

Vezi profilul utilizatorului http://www.Crestin.page.tl

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 :: Ortodoxie

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum