Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Taine

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Taine

Mesaj Scris de G.S. la data de Joi Aug 06, 2009 7:53 am


(Sfântul Ioan Scărarul, sursa:
"Război întru cuvânt")


Cuviosul Ioan Climax sau Scărarul (579-649) a fost egumen al mănăstirii Sinai și poate cel mai de seamă Părinte duhovnicesc, nevoitor al rugăciunii lăuntrice. A parcurs dumnezeiescul urcuș treaptă cu treaptă, dobândind rând pe rând virtuțile duhovnicești. A primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate, al trezviei, al smeritei cugetări, al lacrimilor și al contemplației divine. Fiind rugat de călugări să le lase un îndreptar, a alcătuit scriere Scara dumnezeiescului urcuș. La noi , a fost cunoscută și sub denumirea de Leastvița. Atât de mult a pătruns în sufletul românului, încât motivul ei apare zugrăvit pe pereții mănăstirilor Sucevița și Râșca. De asemenea este prezent în sculptura stâlpilor de la case sau în ouăle încondeiate. Coloana Infinitului de Constantin Brâncuși este o replică modernă a Leastviței. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 30 martie. Capitolul 28 al lucrării îl dedică sfintei și fericitei rugăciuni. Tot ce a scris Cuviosul Ioan acolo constituie cheia de boltă a rugăciunii neîncetate și a fost reluat într-o formă sau alta de către alți autori.

Dumnezeu i-a descoperit Cuviosului Ioan Scărarul o mare taină.
Cuviosul, cel vrednic de pomenire, ne-a încredințat-o nouă.
Noi, nevrednicii, ți-o încredințăm ție.
Rugăciunea lăuntrică și neîncetată este o mare taină.
Rugăciunea neîncetata este neîncetată fiindcă e de la sine lucrătoare.
Este lăuntrică fiindcă adună cuvintele înlăuntru, nu le dă afară.
Aproape totdeauna dăm afară cuvintele, aproape niciodată nu le adunăm înlăuntru.
Este de la sine lucrătoare fiindcă nu obosește, ci odihnește.
Aproape totdeauna cuvintele ne obosesc, aproape niciodată nu ne odihnesc.
Adună cuvintele asemenea unei femei harnice, care adună pentru casă și pentru copii cele necesare traiului.
Adună cuvintele asemenea unui păsări ce strânge pentru puii ei hrana.
Adună cuvintele pentru inimă.
Adună mintea pentru inimă.
Rugăciunea făcuta lumește este ostenitoare.
Este ostenitoare fiindcă împrăștie cuvintele.
Împrăștie cuvintele asemenea fiului risipitor, care risipește avuția tatălui.
Împrăștie mintea în afară.
Răsuflarea este o mare taină.
Răsuflarea care adună aerul înlăuntru odihnește.
Răsuflarea care împrăștie aerul în afară ostenește.
Răsuflarea care adună aerul înlăuntru adună și mintea.
Răsuflarea care împrăștie aerul în afară, împrăștie și mintea.
Vorbele noastre se lipesc de răsuflare, căci nu putem vorbi decăt răsuflând.
Rugăciunea făcută lumește (idolește) se lipește de răsuflarea care împrăștie.
Cuviosul Ioan Scărarul ne-a încredințat o taină :
« Pomenirea numelui lui Iisus să se lipească de răsuflarea ta și vei cunoaște folosul liniștirii…
Un singur cuvânt în rugăciune adună mintea, multele cuvinte o împrăștie… »
Există o singura răsuflare pe care nu o folosim atunci când vorbim sau ne rugăm lumește (idolește) :
Răsuflarea care adună aerul înlăuntru.
O folosim numai când suspinăm.
Răsuflarea care împrăștie este lumească.
Răsuflarea care adună este dumnezeiască.
De aceasta din urma să se lipească mintea și pomenirea Numelui lui Iisus.
Nu te lua după cei care fac mintea și rugăciunea împărțită.
Ascultă de acel vrednic Calist Catafygiotul care spune că : « atunci când mintea e împărțită între multe sau, cel puțin între două, nu vede pe Cel ce e simplu Unul ».
Nu te lua după cei care împart rugăciunea și lipesc mintea de răsuflarea care adună și apoi o lipesc răsuflarea care împrăștie.
Strigă înlăuntru, asemenea copilului, numai cuvântul: mamă.
Strigă, cel mult, cuvintele: mamă, scapă-mă !
Cuvintele rugăciunii, după ce le-am adunat, le împrăștiem iarăși, ce folos avem ?
Este același folos pe care îl avem când scoatem apă dintr-o fântână și o vărsăm înapoi.
Există un singur cuvânt în rugăciunea lăuntrică: Iisuse sau, cel mult, un singur gând :Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă.
Există două răsuflări ale omului , dar in Rugăciunea lăuntrică există numai o singură lipire, numai de cea care adună.
Există un singur sens în Rugăciunea lăuntrică: numai spre înlăuntru.
Există o singura rugăciune între multe rugăciuni : Rugăciunea lăuntrică.
Exista un singur gând între multele gânduri: Rugăciunea unui singur cuvânt sau cel mult a unui singur gând (monologistos).
Există o singură taină intre multele taine, cea a Cuviosului Ioan Scărarul :
« Pomenirea numelui lui Iisus să se lipească de răsuflarea ta și vei cunoaște folosul liniștirii…
Un singur cuvânt (sau cel mult un singur gând) în rugăciune adună mintea, multele cuvinte(sau multele gânduri) o împrăștie… ».
Taina Cuviosului a ajuns până la tine.
Aceasta e Rugăciunea lăuntrică.
Lucreaz-o spre folosul tău!

Rugăciunea lăuntrică e simplă, cântă suspină și plânge. Cântă și varsă lacrimi de bucurie pentru preadulcele Iisus, varsă lacrimi amare pentru greșelile sufletului. Este o neîncetata simfonie a dorului după Iisus și, în același timp, un nesfârșit bocet după paradisul pierdut. Bucuria se îngemănează cu tristețea și amândouă țâșnesc din aceeași ochi. Cuviosul Ioan Scărarul le-a avut pe amândouă și de aceea ne-a lăsat taina lui… să ne bucurăm acum de dulceața negrăită a rugăciunii.


*












avatar
G.S.
intermediar I
intermediar I

masculin Numarul mesajelor : 66
Data de inscriere : 20/04/2009

Vezi profilul utilizatorului http://gavriilstiharul1.wordpress.com/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum