Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Să ne aducem aminte...

 :: Istorie

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Să ne aducem aminte...

Mesaj Scris de G.S. la data de Sam Aug 15, 2009 10:29 am

(Sursa: "Biserica Eroilor Martiri ai Revoluției din 1989")

Tuturor martirilor Revoluției
În Decembrie, se primenea o lume,
cu dalbă cămașă, brodată cu nume:

Ștefan, Cosma, Tudor, Dumitru, Matei,
Gheorghe, Radu, Constantin și alții ca ei.

Pe străzi, aripi tinerești se avântau în zbor,
spre cerul lui Hristos, în dans de tricolor.

Când Țara își alegea o spiță din an,
roua înroșită picura din ram.

Sudoarea ardea pe frunte, pleoape și buze,
pâinea noastră se cocea la flăcări de-obuze.

Se tulbura cerul și ningea aprins,
Țara adormea cu ochiul larg deschis.

Sfintele suflete, la capătul nopții,
în lumini străluceau, pe pajiștea morții.

Mărul ionatan, pârjolit și stingher,
legăna aripi roșii, cu resturi de cer.

În Decembrie, se primenea o lume,
cu dalba cămașă, brodată cu nume:

Petru, Constantin… plecați spre odihnă,
la loc cu verdeață, la loc cu lumină.

***

Iată ce am văzut în acele cumplite zile:

Candela din noi

Zile de doliu în România. În genunchi, pe străzi, oamenii rostesc "Tatăl nostru". Lumânarile își picură ceara pe asfaltul jilav, fierb lacrimile pe obrajii arși, buzele obosite de-abia mai pot mângâia câte un cuvânt.
E seară. Gerul mușcă aerul afumat, secera lunii taie ca un brici, stelele, precum cuiele, răstignesc cerul. Peste tot flori și lacrimi. Flori de toate culorile, pornite pe ultimul drum. Mă răscolesc aceste cuvinte: "Rămâi cu bine primăvară, noi mergem în veșnicie!". Nu merg singure, ghirlande de rugăciuni le însoțesc. În metrou, în tramvai, pe holurile instituțiilor, oamenii se roagă. În primavară, ca și în toamna vieții, oamenii se roagă. Rugăciunile lor se amestecă cu fumul ca de tămâie și merg laolaltă spre veșnicie.
De când s-a întemeiat lumea și până astăzi, pe pământ s-a vărsat mult sânge și au curs multe lacrimi. De când s-a intemeiat lumea și până astăzi, glasul sângelui vărsat strigă către Dumnezeu, cerând dreptate. Și tot de atunci, lacrimile strigă către Dumnezeu,cerând îndurare. Prima crimă din istoria omenirii, primele lacrimi ale dureri, altfel de lacrimi după cele ale rușinii. Din trupul lui Abel picură sânge, din ochii lui Adam și ai Evei picură amărăciune. Sângele și amărăciunea se scurg în țărână.
Trăim, dar nu putem trăi oricum, supraviețuim , dar cu ce preț? "De mă izgonești acum din pământul acesta, mă voi ascunde de fața Ta și voi fi zbuciumat și fugar pe pământ", se tânguiește Cain după fratricid. Glasul gliei, armoniile, energiile vitale ale ei ne cheamă, ne pătrund, ne hrănesc. Măslinul din noi crește încet-încet. Măslinul ale cărui ramuri Noe le-a primit în mâna lui dreaptă, ca un semn al împăcării cu Dumnezeu, e gata de rodire. Frunzele lui cânta, melodii tainice ne pătrund. Florile se vor transforma în fructe, fructele în untdelemn. Fructele se jertfesc pe valțurile preselor de ulei pentru ca din sângele lor să se sfințească mirul care pecetluiește fruntea, buzele, pieptul, mâinile și toate părțile sufletului.
Alte flori vor porni spre roade și pe aceste roade pământul le cheamă pentru a le renaște spre alt destin.

Pe acestea, Dumnezeu le-a hărăzit spre alt rost.
E noapte. Satele și orașele se cufundă în somn. Lumânările s-au consumat și s-au stins, lacrimile s-au zvântat, obrajii s-au mai răcorit puțin. Pe câte un perete tremură luminița unei candele hrănite cu untdelemnul limpede ca lacrima. Dintr-o icoană, ne luminează chipul încoronat cu spini al lui Christ, din alta chipul trist și obosit al Mamei Îndurerate. Astăzi, mamele își strigă feciorii prin somn, copiii visează la flori și jocuri. Mâine o vom lua de la capăt, mâine vom trăi o noua zi, dar acum, la crucea nopții, să lăsam dulceața clipei de liniște și sfințenie să ne pătrundă.

„Vestitorul Ortodoxiei”, numărul 4-5, din 13 februarie 1990.

avatar
G.S.
intermediar I
intermediar I

masculin Numarul mesajelor : 66
Data de inscriere : 20/04/2009

Vezi profilul utilizatorului http://gavriilstiharul1.wordpress.com/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 :: Istorie

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum