Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Miracolele încep în cuvinte

 :: Ortodoxie

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Miracolele încep în cuvinte

Mesaj Scris de G.S. la data de Vin Noi 13, 2009 9:26 am

Erau ultimele zile de toamnă. Soarele apunea liniștit peste spinarea de lut a dealului, trimițând ultimele raze ce se jucau sprintene prin frunzișul de făget. Rugina și fierul toamnei, ce aminteau de impunătoarele armuri medievale, se amestecau cu firișoarele de aur ale razelor care țeseau peste întreaga fire o broderie vrăjită. Un cântec abia deslușit se murmura solemn. Îl simțeam fremătând în seva frunzișului bucurându-se de lumină, cu sensibilitatea și inocența neprihănirii. Să fi fost doar o simplă impresie ? Parcă Ziditorul dezlegase întreaga fire și acum îi canta psalmi de mulțumire prin freamătul sevei ce se împrăștia prin nervurile frunzelor.
Hoinăream de câteva ceasuri prin aceasta feerie, cu sufletul gârbovit de povara grijilor, când, deodată, o voce lăuntrică și tainică îmi sopteste: O liniște suprafirească mă învăluie. Conștiința mea repeta ca un ecou : Pace vă las vouă...Pace vă las vouă...Mă simțeam ca în rai.
Ajuns acasă, am căutat să revăd în minte dealul, pădurea, asfințitul. dar pacea sfântă întârzia să vină. Parcă o lăsasem acolo, în mijlocul pădurii. Pace vă las vouă...Mi-am adus aminte de aceste dumnezeiești cuvinte și am început sa le pronunț : Deodată, se pune în mișcare uzina lăuntrică. Aceeași pace mă învăluie, aceeași liniște suprafirească. Am înțeles că aceste două cuvinte singure au în ele o forță nebănuită și îmi aduc în casă toată frumusețea și sfințenia naturii.
De unde veneau cuvintele? Îmi aminteam :
"Pace vă las vouă, pacea Mea v'o dau; nu precum v'o dă lumea v'o dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze"(Ioan.14:27.
Mi-am zis: dacă aceste cuvinte invocate singure pun la lucru resorturile mele lăuntrice și realizează ceea ce ele semnifică, înseamnă că este deajuns să le pronunț în momente de zbucium sufletesc pentru a mă liniști. Urma să verific.
Într-una din zile, nori negri se adunaseră deasupra mea, fruntea mi se încrețise asemenea unui lac frământat de furtuni. Nu-mi găseam pacea și somnul întârzia să sosească. Îmi amintesc:Pace vă las vouă...Pace vă las vouă...
Furtuna continuă să frământe lacul, dar deodată, într-un colț al acestuia, valurile se domolesc. Funcționa. Apoi, valurile iarăși se pornesc. Continui sa spun: : Pace vă las vouă...Pace vă las vouă... Nu, nu era o simpla impresie. Revăd dealul, pădurea, asfințitul. La sfârșit vine liniștea. Simțeam cum cerul mintii mele se limpezește de nori, vântul ostenește, valurile se domolesc. Pace vă las vouă...Pace vă las vouă...Acestea erau cuvintele fermecate care nu trebuiau uitate niciodată. Scumpe ca viața, căci însăși viața mea depindea de ele. Miracol. Cuvintele chemau pacea. Miracolul începea în cuvinte.
Starea de poezie este un neîntrerupt miracol
Pace vă las vouă...Pace vă las vouă... Miracolul se continua lăuntric. Mă simțeam într-o alta lume, mai bună, mai frumoasă, mai fericită. Mă simțeam pe un alt tărâm, într-o țară de basm, unde totul era posibil. Năzuințe și idealuri abandonate, demult uitate, reveneau la viață cu o speranța nouă. Auzeam chemarea lui Hristos și un fior neînțeles mă cuprindea un sfâșietor dor de nemărginit, de spații infinite.
Cuvintele chemau alte cuvinte. Acestea soseau tainic, neînțeles, neîntrerupt ca un șuvoi limpede de munte. Se așezau la locul lor, ca într-o orchestră. Deodată: simfonia. Fantastică. Coardele vioarelor vibrau lin, alămurile răspundeau puternic. Curând, tuburile de orgă răsună grave și solemne. Un flaut dulce cânta lin și melancolic. Cânta dulcea țară cea de sus, cu pădurile ei veșnic verzi, masa de argint, unde Dumnezeu șade împreună cu sfinții lui, lumina dulce în care se scaldă chipurile lor pline de iubire si slavă, nepământeasca liturghie a oamenilor și a îngerilor, cu cântările ei dumnezeiești și tămăduitoare. Un neîntrerupt poem se țesea tainic, neoprit. Un neîntrerupt miracol…Pășisem fără să știu într-o stare de poezie, o stare de har, o lume nebănuită și minunată.
După o căutare de peste treizeci de ani
În urmă cu mai bine de treizeci de ani am început să caut o metodă de odihnă, de relaxare. Eram veșnic încordat și mă simțeam incontinuu obosit. O oboseală extremă, care mă epuiza. Am încercat tehnicile de relaxare la îndemană, dar fără rezultate concludente. Chiar dacă reușeam să îmi relaxez trupul și mintea, ceva interior rămânea încordat. Am descoperit poezia. Am simțit că aceasta este calea. Cuvintele creau imagini, iar acestea făceau să vibreze coarde lăuntrice nebănuite. Dar niciodată nu întâlnisem acea imagine unică, particulară, care să fie remediul. Dădusem peste multe imagini care m-au fermecat, dar într-o rezonanță perfectă nu am intrat decât cu una. Probabil că fiecare om este programat să intre în rezonanță cu acel ceva, în clipa lui de grație. Probabil ca fiecare om ar trebui să aibă clipa lui de grație în viață, unde să i se reveleze o cheie misterioasă menită să deschidă doar poarta lui lăuntrică. Cheia o poți găsi în Sfânta Scriptură, în marea literatură a lumii sau oriunde în altă parte.
Căutați…
Aceasta este formula. Căutați cu credință, căci undeva exista cheia, undeva există un remediu pentru fiecare. Suntem unici și trebuie să ne orientăm pornind de la acest adevăr. Nu există două amprente digitate identice. Nu vă opriți niciodată.

Notă:
Citatul biblic a fost luat din "Sfânta Scriptură", versiunea Anania, cu respectarea întocmai a ortografiei și a punctuației. Versiunea e redactată în ortografia clasică a limbii române (abolită în 1953 și restaurată parțial în 1991 de Academia Română).

G.S.
intermediar I
intermediar I

masculin Numarul mesajelor : 66
Data de inscriere : 20/04/2009

Vezi profilul utilizatorului http://gavriilstiharul1.wordpress.com/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 :: Ortodoxie

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum