Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Duhovnicul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Duhovnicul

Mesaj Scris de G.S. la data de Mier Noi 18, 2009 10:45 am

Pe "duhovnicul" P. îl descoperisem recent. De tei luni. Un om cam la șaizeci de ani. Palid. Fizonomie neinteresantă. Doar ochii. Ochii. Ah ! Ochii . Vii, pătrunzători, aprinși, ca doi tăciuni. Nu era preot și nici călugar. Era un ostenitor al "Rugăciunii inimii". Auzisem că odiniaoară fusese călugăr. Nu eram sigur. Nu vorbea niciodată despre el. Traia singur. Nu fusese însurat. Știam de la câțiva cunoscuți de-ai mei, care îi ceruseră sfatul, că știa toate siretlicurile diavolului. Ei ajunseseră departe. Poate la rugăciunea neîntreruptă. Și eu mă convinsesem că nu era un zvon. Acum, aveam nevie de el. Îl caut și îl găsesc acasă. O casă bătrânească, învelită cu olană roșie. Sunt poftit înauntru. O cămaruță, care îmbie la odihnă. Pereții acoperiți cu icoane ortodoxe. Multe autentice. O candelă masiva la Răsărit. Ardea zi si noapte. O bibliotecă mică plină de carți religioase. Un șirag de mătanii pe masă. Peste tot, miros frumos de busuioc.
- Vezi ce frumos e afară, îmi reproșează el cu ironie. Și pe domnia ta te văd aici, în chilia mea bătranească. Parcă n-ai fi tânăr.
- Noi n-avem tinerețe, răspund eu.
- Așa e. Nici eu n-am avut. Nu am avut timp de ea. Ce te supară ?
- Nu mai pot să-mi fac rugăciunea. Nu mai îmi vine să mă rog. Nu mai îmi pot concentra mintea. Nu găsesc motivul. Care sa fie ? Poate diavolul…
- Fiecare trebuie să-și știe motivul lui. Cât privește pe diavol, așa e ! Ne impiedică. Are câte un șiretlic pentru fiecare. Alfel, ar fi prea simplu. Vezi! El ne cunoaște mai bine slăbiciunile decât noi. În aceasta stă puterea lui.
- Cum pot să-mi cunosc slăbiciunile ? De ce nu-mi mai vine să mă rog ?
- Aș putea să-ți spun ce spun și popii. Adică vrăjală. Dar eu nu spun așa. Așteaptă…
Merge la mica lui bibliotecă. Mă aștept să aleagă de ocolo o carte. Dezamăgire. Ia un caiet și mi-l pune în față. Îl deschid. Nu e scris nimic.
- Ești surpins, nu-i așa ?
- Sunt șocat, raspund eu iritat.
- Ei bine, iată. Ia aici un creion și scrie. Mă apuc să scriu. Îmi dictează : " Inima mea îmi spune că nu-mi vine să mă mai rog deoarece… " Termin de scris. Aștept sa dicteze în continuare, să termine fraza. Nimic. Ia de pe noptieră un ziar și începe să-l citească. Totuși, aștept. Într-un târziu, ca și cum atunci m-ar fi descoperit, ridică ochii, se uită la mine și-mi zice :
- De ce te-ai oprit ? Continuă !
- Cum? răspund eu mai suprins. Aștept să dictați.
- Dar atât am avut de dictat. Fraza încheie-o dumneata.
- Dar nu știu cum, fu răspunsul meu!
- Fără îndoială, din cauza emoției. Mergi acasă și ia-o de la capăt. Scrie un răspuns. Repede. Nu contează ce și cum. Ce-ți trece prin cap. Spontan. Fără nicun fel de cenzură.
- Știu si eu, zic, ce o ieși din asta. Mulțumesc, așa am să fac, închei eu hotărât.
Pe drum, îmi revin în minte cuvintele : "Spontan. Fără nicun fel de cenzură". Am impresia că acest gând mă obsedează. Ca un refren. Începe ploaia. Nici n-am avut timp să obesrv norii negri care se îngrămădeau deasupra orașului ca balaurii…
Acasă. Mă fac comod. Iau caietul și încep : "Inima mea îmi spune că nu-mi vine să-mi fac rugăciunea deoarece…deoarece…deoarece… deoarece afară plouă". Fu primul gând care îmi veni în minte. Închei : “afară plouă “. Absurd. Încep din nou : "Inima mea îmi spune că nu-mi vine să-mi fac rugăciunea deoarece… deoarece… deoarece… afară plouă și sunt indispus". Contunui să scriu. Spontan, fără niciun fel de cenzură. Umplu o pagină. Nimic relevant. Înca una. Nimic. La a treia pagină, ceva interesant. Continui. Nu las ideea să-mi scape… Evrika ! "Inima mea îmi spune că nu pot să-mi fac rugăciunea deoarece…" Asta era ! Găsisem !
Câteva zile nu mi-am putut reveni din uimire. Răspunsul era atât de simplu. Și totuși…
Duhovnicul P. Dumnezeu să-l ierte! Acum, după atâția ani, îmi revine în minte figura lui atât … neinteresantă. Doar ochii. Ochii. Ah ! Ochii. Vii, pătrunzători, aprinși ca doi tăciuni. Și ziua aceea ploioasă, când am început marea aventură cu …acel caiet. De atunci, am consumat râuri de cerneală, am umplut multe caiete. Și, de fiecare dată, m-am folosit. Într-adevar, știa foarte bine toate șiretlicurile diavoului. Dar de unde ? Cum de nu m-am gândit ! Iau caietul și scriu : "Inima mea îmi spune că duhovnicul meu știa să biruie toate șiretlicurile diavolului deoarece…deoarece…deoarece…" Nu se poate! Retro, satana ! Doamne apară și păzește ! Absurd ! Total absurd ! Cum ar fi putut el să fi fost… Dar cine știe. Poate se pocăise și trecuse definitiv de partea îngerilor buni. Altfel, cum?
avatar
G.S.
intermediar I
intermediar I

masculin Numarul mesajelor : 66
Data de inscriere : 20/04/2009

Vezi profilul utilizatorului http://gavriilstiharul1.wordpress.com/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum