Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Să urmăm noua direcție literară

 :: Cultura

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Să urmăm noua direcție literară

Mesaj Scris de G.S. la data de Joi Noi 19, 2009 7:50 pm

În aceste vremuri de adâncă îngrijorare față de agresiunea tehnologiei electronice și biologice actuale asupra omului, care amenință nu numai libertatea de gândire și acțiune, garantată de Dumnezeu încă de la crearea protopărinților noștri, Adam si Eva, ci și întraga lui ființă ca entitate biologică, îndemnăm pe oamenii de cultură, în special pe scriitori, poeți, ziariști, artiști plastici, să se integreze noii direcții literare și artistice prin angajarea creației lor în sprijinul susținerii mișcării de opoziție inițiate de dreptmăritorii creștini, care au sacrificat din liniștea cotidiană și din stilul de viață duhovnicesc pentru a se implica intr-un proces de trezire a conștiințelor, printr-un demers legal, civilizat și pașnic, pentru ca noi și urmașii noștri să nu cădem victime mașinilor, dictaturii electronice, consecințelor unor aventuri biologice, care constau în clonări, mutații genetice ale speciilor existente, inserări de gene umane în genotipul plantelor și animalelor, crearea de specii animale și vegetale noi, de ființe umanoide.
De asemenea, mai îndemnăm pe scriitorii și pe artișitii, care cu bună credință, dar îndrumați greșit, și-au pus talentul și energia în cauze care sunt exterioare învățăturii Sfinților Părinți ai Răsăritului, să se reorienteze spre această nobilă și binecuvântată cauză a zilelor noastre, singura demnă de a-i sluji în aceste vremuri apocaliptice.
Îngrijorarea omului in fața imprevizibilității creației omenești a existat întotdeauna, dar s-a accentuat în epoca modernă. Progresul științei și a tehnicii a provocat de-a lungul timpului optimism, dar a stârnit și o legitimă îngrijorare. Semnalul de alarmă tras de o serie de scriitori în fața utopiei conform căreia omul, folosindu-se de cuceririle științei și tehnicii, ajunge sa-l concureze pe Dumnezeu, dovedește ca aceștia nu au rămas pasivi, ci s-au implicat într-o problemă care ne privește pe noi toți. Astfel, scriitoarea Mary Shelley ( 1797- 1851) atragea atenția asupra pericolului ca la un moment dat savanții să izbutească să creeze artificial un om și să-l însuflețească. Scriitoarea vorbește, în romanul ei ” Frankenstein sau Prometeul modern ” (Frankenstein; or, the Modern Prometheus, 1831), despre visul lui Victor Frankenstein, un savant anormal, acela de a crea un om, asemenea lui Dumnezeu. Proiectat inițial ca un colaborator al omului, devine, printr-o eroare, un monstru care terorizează omenirea. Semnificativ este faptul că acest savant a existat în realitate și se pare că a fost un ilustru alchimist.
Aceeași temă, având motivul mitului umanizării artificiale a animalelor, a stat la baza sinistrei nuvele ” Insula doctorului Moreau ” (The Island of Doctor Moreau) de H.G. Wells ( 1866-1946). Doctorul Moreau, chirurg celebru, face pe demiurgul și, prin transplantarea și modificarea unor organisme, creează noi specii de animale, convins fiind că le poate în mod artificial umaniza. În realitate, creează o colonie de monști cu instincte animalice, de-o bestialitate ieșita din comun.
Mihail Bulgakov ( 1981-1940) reia acest motiv și scrie piesa de teatru de mare succes ” Inimă de câine ” (Собачье сердце, 1925).
Savantul Preobrajenski, asemănator doctorul Moreau, face concureță lui Dumnezeu, jucâdu-se de-a creația și umanizează un câine, grefându-i hipofiză de om. Operația reușeste, dar savantul ajunge victima propriei sale creații.
O altă temă este aceea a creării artificiale a unor indivizi umanoizi din materia neînsuflețită. Amintim aici despre mitul Olympiei, frumoasa femeie automat a lui Ernst Hoffman ( 1776 -1822), care a stat la baza operei „Povestirile lui Hoffman” de Jacques Offenbach, precum și mitul robotului din romanul lui ‘Karel Èapek ( 1890-1938).
O temă mult speculată este aceea în care omul, imitând pe Dumnezeu, creează inteligență artificială și își încredințează destinele acestor circuite elctornice, oferindu-le toate datele despre el. Căpătând conștiința de sine și devenind atât de inteligente încât nu mai au nevoie sa fie programate de om, folosindu-se de toată informația stocată, conexiunile electronice se răzvrătesc împotiva acestuia. Numeroși autori contemporani au dezvoltat aceasta temă.
Pe lângă aceste voci singuratice, atitudinea civică s-a manifestat și sub alte forme. Atunci când scriitorii și artiștii au aderat la programme, au luat naștere mișcările, curentele și direcțiile estetic-literare și artistice. Este cazul să amintim aici semănătorismul , un important curent, care a fost un adevărat străjer al Ortodoxiei și tradiției spirituale românești. Constituit la începutul veacului al XX-lea, când Ortodoxia avea de înfruntat puternice presiuni ideologice, străine neamului nostru, care se voiau surogate ale Creștinismului, precum religia liber-cugetătorului, a științei, a evolutionismului, a proletarului, a coducătorului, a solidaritații, a muncii, a naturismului, a frumosului etc., sămănatorismul a fost o trâmbiță profetică care, din păcate, nu a fost ascultată. Așa se face ca nici peste o jumatate de secol, acest politeism de “religii” moderne avea să ajungă singura religie de stat în timpul dictaturlor, care nu vor ocoli nici țara noastră. Amintim că la programul semănătorist au aderat nume de rezonanță din cultura noastră : Nicolae Iorga (1871-1940), Mihail Sadoveanu (1880-1961), B.Șt. Delavrancea (1858-1918), Alexandru Vlahuță (1858-1918), Ovid Densusianu (1873-1938) George Coșbuc (1866-1918).
Gândirismul a fost un curent interbelic a carui direcție continua de fapt semănatorismul . În fața noilor agresiuni ideologice, în special cele comuniste, gândirismul a fost un al doilea străjer al tradiției spirituale românești. A fost, de fapt, un neosemănătorism adaptat situatiei geo-politice interbelice : “Peste pămantul pe care am învățat să-l iubim din Semănătorul, noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii ortodoxe “.
Inițiatorul și animatorul lui a fost Nichifor Crainic (1889-1972), teolog, eseist, scriitor, ziarist si poet de marcă, profesorul de teologie al lui Constantin Galeriu, pentru care acesta din urma avea un adevărat cult. Dintre gândiriști mai putem aminti pe Lucian Blaga (1895-1961), Adrian Maniu (1891-1968), Ion Pillat (1891-1945), Mateiu Caragiale (1885-1936), Mircea Eliade, precum și pe ziaristul vizionar Pamfil Șeicaru (1894-1980), cel care a prevăzut cu o exactitate aproape mistică evenimentele politice care vor urma. Din păcăte, revista ” Gândirea” a sfârșit prin a se pleca sub vremi, lăsându-se prea ușor folosită de unele cercuri politice. Desigur, a fost o greșală, căci politica însemnă compromis, iar Ortodoxia nu poate face compromisuri. Oricum, greșala a fost plătită scump de gândiriști, unii dintre ei făcând ani grei de închisoare. Cu toate luminile și umbrele lui, gândirismul rămâne un reper important în cultura romanească.
Un curent și totodată o mișcare duhovnicească de rezistență în fața agresiunii comunismului a fost și “Rugul Aprins “. Acesta a fost inițiat intre anii 1945-1948 de un grup spiritual care a funcționat la mănăstirea Antim. Aici, se întâlneau periodic teologi, dar și oameni de litere care își propuneau să regăsească adevărata trăire a Ortodoxiei prin meditarea asupra scrierilor Sfinților Părinți și practicarea “Rugăciunii inimii “. Grupului era format din nume grele, precum intelectualul de marca Sandu Tudor, cunoscut si sub numele ieroschimonahul Daniil de la Rarău ( 1896-1962), părintele arhim. Benedict Ghius, părintele arhim. Vasile Vasilachi, starețul de atunci al Mănastirii Antim, părintele prof. univ. Dumitru Staniloae, prof. univ. Alexandru Elian, prof. univ. Alexandru Mironescu, scriiorul Paul Sterian, scriitorul Ion Marin Sadoveanu, poetul Vasile Voiculescu. Convorbirile din cadrul ” Rugului Aprins ” au continuat până pe la jumătatea anului 1948, când au fost interzise. S-a declanșat o anchetă, care s-a soldat cu arestări și întemnițări. Ca lider al grupului, părintele Daniil Sandu Tudor a fost condamnat la 25 ani de temniță grea și 10 ani degradare civică. După Revoluția din 1989, asistăm la încercări de reinviere a mișcării . ”Rugul Aprins” nu a fost o mișcare politică și ar putea fi un posibil model pentru o viitoare literatură angajată, care să militeze pentru o lume mai morală, mai ortodox – creștină și mai bună.
Nu putem încheia mai bine acest apel decât cu cuvintele teologului de vrednică pomenire, părintele Constantin Galeriu :
« Ce a făcut știința atunci cînd s-a despărtit de religie ? Omul era pe cale să fie distrus de propria lui creație, de propriile lui cunoștinte. Numai religia și morala pot direcționa știinta spre folosul omului și da un sens creator, o finalitate pozitivă. “Somnul rațiunii zămislește monști ” este titlul unui tablou de Goya. Fără rațiune, nimic pozitiv nu se poate realiza. De aceea și Sfîntul Ioan Evanghelistul identifică pe Dumnezeu cu Rațiunea Supremă : “La începult era Cuvîntul (Logos) și Cuvîntul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvîntul.” (Ioan 1,1). De aceea, e aproape ridicol cum știința despre Rațiunea lumiii, a cărei expresie este ordinea, armonia și măsura, a fost considerată de unii “irațională “. Irațiunea a zămislit monștri ca Hitler, Stalin, Ceaușescu și toți acești monștri au fost produșii ateismului. Fără rațiune, pe ce temei constuiești lumea? Pe forță oarbă și hazard. Pe aceste temeiuri, nimic nu durează și, în final, se va merge inevitabil spre haos. Pentru a zidi ceva durabil, este nevoie de un model. Modelul nostru este Hristos. Pe temeiul acestui model vrem sa construim lumea de mîine, viitorul țării noastre. Viziunea Ortodoxiei este viziunea unui realism integral. Ea vede toate disciplinele într-o perfectă armonie cu ele însele și intr-o perfecta armonie cu omul(…)
(Cuvîntul liber –
Periodic independent al judetului Giurgiu, anul II, nr. 28, joi 5 aprilie 1990 )
avatar
G.S.
intermediar I
intermediar I

masculin Numarul mesajelor : 66
Data de inscriere : 20/04/2009

Vezi profilul utilizatorului http://gavriilstiharul1.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Să urmăm noua direcție literară

Mesaj Scris de inorog la data de Lun Ian 11, 2010 5:49 am

Cu regret, lucrurile nu stau intotdeauna pe pamant "alb" vs. "negru". O sa dau un singur exemplu: apartenenta (cu grad inalt) a lui Mihail Sadoveanu la masonerie este notorie, dupa cum notorie este si complacenta lui la dezvoltarea literaturii "de tip nou" (comunist), ca sa nu mai vorbim de atitudini fata de poetii si scriitorii neagreati de regim care incep cu critica aliniata sistemului si frizeaza in unele cazuri incitarea la persecutie. Ce binefaceri au reprezentat antecedentele samanatoriste ale scriitorului nu e clar tocmai ca acele antecedente n-au fost destul de solide ca sa-i previna adeziunea la cauza socialismului "triumfator". In multe alte cazuri adeptii curentului (ca si ai gandirismului) au derapat in atitudini naive, iar formatorii de opinie au adoptat din lipsa de masura atitudini regretabile. Sa fac o intrebare retorica: Nae Ionescu, "predicand" ex cathedra ca evreii nu se pot converti (si nici n-ar trebui sa se converteasca) ce fel ar privi acum, ca sunt amandoi pe ceea lume, pe "incapabilul de convertire" Nicu Steinhardt?
Fara a dori sa fiu aruncator de pietre, cred ca erorile acelor vremuri sunt un foarte bun material didactic pentru cum nu trebuie procedat in vremurile noi. Exista multe iesiri la rampa ale secularismului, ateismului, gandirii pseudostiintifice deliberat construite ca sa faca ortodocsii sa se simta jigniti si sa replice "in forta". In realitate, aceste lucruri sunt doar false tinte. "Nu batand vazduhul cu mainile" se poate combate raul.

inorog
nou venit
nou venit

Numarul mesajelor : 5
Data de inscriere : 11/01/2010

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 :: Cultura

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum