Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Cel dintâi alfabet

 :: Cultura

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Cel dintâi alfabet

Mesaj Scris de G.S. la data de Mier Dec 29, 2010 10:44 pm

Moise urca hotărât pe coasta abrupta a muntelui al cărui pisc mângâia cerul. Trupul îi era slăbit din pricina ostenelii de care avusese pe deplin parte încă din prima zi de când ieșise din Egipt, în acea noapte când i se poruncise ca fiecare iudeu să sacrifice câte un miel și să însemne cu sângele lui ușorii caselor, pentru a fi feriți de groaznica urgie care va urma. Trupul îi era slăbit așadar, dar duhul îi era plin de râvnă. Își sprijinea trupul bătrân pe toiagul pe care Dumnezeu îl prefăcuse odată într-un șarpe înfricoșător. Cât de speriat fusese atunci! “Nu te teme – răsuna vocea de tunet a lui Dumnezeu – apucă-l de coadă “. Și Moise făcu așa cum i se ceruse. Cum îl prinse de coadă, șarpele înlemni. Era iarăși toiagul de mai înainte. Dar acum îi era de mare folos. Ajutându-se cu el, urcă, urcă necontenit. Urcă hotărât fără să ia seama la colțurile de stâncă asemănătoare dinților de crocodil care îi mușcau gleznea. Nimic nu-l poate opri. Și dacă Dumnezeu i-ar cere să urce până la stele, ar face-o fără să se îndoiască o clipă că nu ar reuși… Iată-l ajuns în vârful muntelui, când aceeași voce ca de tunet ieșită din Adevăr îi porunci:
- Fiul omului, scrie acestea…
- Cum să scriu, Doamne, cuvintele Tale atât de sfinte, căci semnele noastre pe care le-am deprins din copilărie de la scribii Egiptului îi înfățișează pe idolii cei urâți și neputincioși? Cum să scriu cu strâmbele ideograme ale lui Thot, idolul cu cap de Ibis, scribul zeilor, despre care preoții ne-au spus că i-ar fi învățat pe oameni să scrie?
- Te voi învăța acum o scriere nouă [1].
Și Dumnezeu l-a învățat pe Moise alte scriere, o scriere nebănuită și minunată. Iat-o:
א (Aleph), ב (Beth), ג (Gimel),ד (Daleth), ה (Hey), ו (Waw), ז (Zayin), ח (Heth), ט (Teth), י (Yod), כ כּ(Kaph, ל (Lamed), מם (Mem), נ (Nun), ס (Samek), ע (Ayin), פּ (Pey), צ (Tsade), ק (Koph), ר (Resh), שׂ (Sin), תּ (Taw). În total 22 de caractere. Număr nu lipsit de o semnificație adâcă, de vreme ce Sfântul Atanasie, în a 39 epistola pascală, împarte cărțile Vechilui Testament în două categorii: canonice, 22 după literele alfabetului ebraic, dar în realitate 29, și anaghioskomena, adică folositoare și bune de citit, în număr de 10 [2].
Nu sunt chiar semnele pe care le-a scrijelit Moise pe tablele de piatră, căci alfabetul paleoebraic nu se mai folosește astăzi, dar semnele de aici sunt foarte asemănătoare.
Denumirea primei litere este “aleph”. Aceasta înseamnă “vită” fiindcă reprezinta un cap de vita stilizat (א). În alfabetul grecesc devine “alpha” (Αα). Vedem așadar că grecii au preluat atât ordinea, cât și denumirea. În alfabetul latin a devenit pur și simplu “A a”. Dacă-l re-răsturnăm, deci îi conferim poziția lui de origine, recunoaștem ușor capul de vită cu cele două coarne. “Beth” înseamnă “casă”, căci este stilizarea unei case. Se referea și la semnificația de familie, de pildă, familia lui Avraam. În alfabetul grecesc devine “beta” (Β β) și “B b” în cel latin. “Ghimel” înseamna “cămilă”. Se referea poate la cămilele cu care a fost adusă Rebeca din Mezopotamia de către Eliazar. În alfabetul grecesc devine “Gamma” (Γ γ). În cel latin, întors lateral, a devenit “Cama” și apoi “C c”. “Delet” înseamnă “ușă” și “pește”. Sugerează un cap de pește de formă triunghiulară. Păstrându-și forma triunghiulară, în alfabetul grecesc a devenit “Delta” (Δ δ), În cel latin, devine “D d”, pierzând așadar caracterul original. “Hey” sau “He” înseamnă “sanctuar”. Devine “Epsilon” (Ε ε) in alfabetul grecesc și “E e” in cel latin. “Waw” inseamna “cui”. Devine “Phi” (Φ φ) in alfabetul grecesc, dar este mutat la sfrâșitul acestuia, în timp ce în alfabetul latin își recapătă locul. “Zayin” inseamnă “armă”. Devine “Dzeta” (Ζ ζ)în alfabetul grecesc și “Z z” în cel latin. “Heth” devine “Eta” (Η η) în alfabetul grecesc și, fuzionând cu “Epsilon”, “E e” in cel latin. “Teth” înseamnă “coș”. În alfabetul grecesc devine “Theta” (Θ θ), iar în cel latin “T t”. Sunetul “th” (pronunțat cu limba între dinți) îl regăsim în câteva limbi moderne, precum limba neogrecă, spaniolă, englezâ. În limba româna a devenit “te”. “Iod” înseamnă “mână”, căci litera sugerează conturul unei mâini. În alfabetul grecesc este denumit “Iota” (Ι ι). În alfabetul latin devine “I i”. “Kaf” înseamnă “cană” și sugerează conturul unei căni. În alfabetul grecesc devine “Kappa” (Κ κ). În alfabetul latin se transforma în “K k”, deoarece exista deja un C, provenit de la “Cama”. “Lemet” sau “Lamedh” are mai multe semnificații: “a învăța”, “văl aruncat peste cap” etc. Este vorba probabil de vălul purtat de Sarra, soția lui Avraam, sau poate de vălul ce-l purta Moise, învățătorul Legii, pentru că fața lui strălucea insuportabil pentru cei din jur. În alfabetul grecesc devine “Lambda” (Λ λ) și “L l” în cel latin. “Chet” înseamnă “spaimă” și este un desen care sugerează un om care fuge. Probabil pe Cain, care fuge de la fața lui Dumnezeu, pentru ca oamenii să nu uite că cel ce varsă sânge va fi fugar toata viața. “Mem” înseamnă “apă”. În alfabetul grecesc devine “Miu” (Μ μ) si “M m” în cel latin . “Nun” înseamnă “pește”. Devine “Niu” (Ν ν) în alfabetuil grecesc și “N n” în cel latin. Este sugerat prin conturul unui râu, probabil Nilul. “Samekh” înseamnă “proptea”. În alfabetul grecesc devine “Xi” (Ξ ξ}. “Ayin” înseamna “ochi”. Devine “Omicron” în alfabetul grecesc și “O o” în cel latin. “Peh” sau “Pey” sau “Pe” înseamnă “gură”. Devine “Pi” (Π π) în alfabetul grecesc și “P, p” în cel latin. “Tsade” sau “Sadhe” înseamnă pas. “Koph” sau “Kuf” sau “Qoph” înseamnă “măsură”. Nu există în alfabetul grecesc. Vine probabil de la tranzacția lui Avraam, care cumpără țarina Macpela de la Efron [3]. În cel latin urmează după litera P. “Roș” sau “Resh” înseamnă “cap”. În alfabetul grecesc devine “Ro” (Ρ ρ) și “R r” în cel latin. “Sin” înseamnă “vârf”. În alfabetul grecesc devine “Sigma” (Σ σ ς) și “S, s” în cel latin. “Tav” sau “Taw” înseamnă “semn de sfârșit”. Devine “Tau” (Τ τ)în alfabetul grecesc și “T, t” în cel latin.
Acum, Moise [4] era mulțumit, căci dusese la bun sfârșit și această grea misiune. Cobora panta abrupta a muntelui. Purta pe brațe două table de piatră pe care erau scrijelite cele 10 porunci dumnezeiești. Purta pe brațe Tablele Legii și prima scriere alfabetică din lume.
___________________________________
1. Primii care au arătat că Moise a fost cel care a inventat scierea alfabetică au fost învățații antici elenistici Eupolemus și Artabanus. Se crede că Eupolemus ar fi fost una și aceeași persoană cu ambasadorul lui Iuda Macabeul la Roma, despre care se vorbește în Biblie, la I Macabei, 8.17, și II Macabei, 4,11. În lucrarea apologetică “Praeparatio Evangélica”, scrisă de istoricul creștin Eusebiu de Cezareea, acesta inserează câteva fragmente apârținând lui Eupolemus, din care rezultă ca Moise ar fi inventat alfabetul, ce a fost preluat ulterior de fenicieni și apoi de greci. Descoperirile arheologice din epoca moderna confirmă afirmațiile celor doi.
2. Conform lui Martin Luther, bibliile protestante și neoprotestante nu trebuie să conțină decât cărțile protocanonice. V. și Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă A-Z, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București – 1981
3. “Atunci, ascultând pe Efron, Avraam a cântărit lui Efron atâta argint, cât a spus el în auzul fiilor lui Het: patru sute sicli de argint, după prețul negustoresc” ( Facerea, 23, 16).
4. Moise (Mosis) este un nume egiptean. A fost stabilit prin comparație cu numele unor faraoni: Ahmosis, Tuthmosis etc. V. Ovidiu Drimba, “Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică, București – 1990;
avatar
G.S.
intermediar I
intermediar I

masculin Numarul mesajelor : 66
Data de inscriere : 20/04/2009

Vezi profilul utilizatorului http://gavriilstiharul1.wordpress.com/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 :: Cultura

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum