Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Istoria miscarii ecumenice

 :: Ecumenism :: Ecumenism

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Istoria miscarii ecumenice

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Sept 04, 2008 12:30 pm

Ce este ecumenismul? Când si cum a aparut? Cine l-a initiat? În ce context a aparut? De când sunt ortodocsii implicati în actiuni ecumenice? Care sunt intentiile declarate si nedeclarate ale ecumenismului? Se justifica implicarea ortodocsilor în activitati ecumenice? Care sunt efectele implicarii ortodocsilor în miscarea ecumenica? Care este reactia ortodocsilor ecumenisti fata de ceilalti frati ortodocsi? Care trebuie sa fie atitudinea crestinului ortodox fata de ecumenism?

Iata doar câteva întrebari la care vom încerca sa raspundem.

Ce este ecumenismul?54

Ecumenismul este pan-erezia secolului XX, cea mai mare erezie a veacului, erezia ereziilor.

Iata ce spune un mare teolog ortodox, parintele Iustin Popovici:

„Ecumenismul este numele de obste pentru crestinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei apusene. În el, se afla cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste crestinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de atot-erezie (pan-erezie). De ce? Fiindca de-a lungul istoriei, feluritele erezii tagaduiau sau sluteau anumite însusiri ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndeparteaza pe Dumnezeu-Omul în întregime si pun în locul lui pe omul european, în aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala între papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este legiune''.

„Dialogul" contemporan „al dragostei", care se înfaptuieste în chipul unui sentimentalism gaunos, este în realitate refuzul, - pornit din putinatatea de credinta-, sfintirii Duhului si credintei adevarului (II Tes. 2, 13), adica refuzul singurei iubiri de adevar (II Tes. 2, 10) mântuitoare. Esenta dragostei este adevarul si dragostea viaza umblând doar în adevar. Adevarul este inima fiecarei fapte bune Dumnezeu-omenesti, deci si a dragostei: si fiecare dintre acestea arata si binevesteste pe Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, Care singur este întruparea si întruchiparea adevarului dumnezeiesc, adica a-tot-adevarului.

Sa nu ne amagim. Exista un dialog al minciunii, atunci când cei care dialogheaza se înseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tatalui minciunii, diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (Ioan 8, 44).

Propriu este si pentru toti împreuna-lucratorii lui cei de buna voie sau fara de voie, atunci când ei voiesc sa faptuiasca binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la adevarul lor cu ajutorul minciunii.

Nu exista „dialog al dragostei" fara dialogul adevarului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere: Dragostea sa fie nefatarnica (Rom. 12, 9).

Dezbinarea si despartirea umanista eretica între dragoste si adevar este ea însasi o dovada a lipsei credintei Dumnezeu-omenesti si a pierderii cumpenei si gândirii sanatoase duhovnicesti, Dumnezeu-omenesti.

În orice caz, aceasta nu a fost niciodata si nu este calea Sfintilor Parinti.

Ortodocsii, cu totul înradacinati si întemeiati împreuna cu toti sfintii în adevar si dragoste, au vestit si vestesc, din vremurile Apostolilor pâna astazi, aceasta dragoste mântuitoare Dumnezeu-omeneasca fata de lume si fata de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral si pacifismul hominist gaunos al ecumenismului contemporan nu fac decât un singur lucru: vadesc uscatele lor radacini umaniste, filosofia lor bolnava si etica lor neputincioasa, cea dupa predania oamenilor (Coloseni 2, Cool.

Si mai mult, vadesc criza credintei lor hoministe în adevar si nesimtirea lor dochetista fata de istoria Bisericii, fata de comunitatea ei apostolica si soborniceasca, Dumnezeu-omeneasca, în adevar si în dar. Iar cugetarea îndumnezeita si gândirea sanatoasa apostolica si patristica binevesteste prin gura Sf. Maxim Marturisitorul adevarul credintei Dumnezeu-omenesti: „Credinta e temelia nadejdii si a dragostei... Caci credinta face neîndoielnic însusi adevarul" (500 de capete, P. G., 1189A).

Nu exista nici o îndoiala ca masura parinteasca, mostenita de la Apostoli, a dragostei fata de oameni si a legaturilor cu ereticii are în întregime un caracter Dumnezeu-omenesc.

Lucrul acesta îl arata de Dumnezeu insuflatele cuvinte ale aceluiasi sfânt: „Eu nu doresc ca ereticii sa patimeasca, nici nu ma bucur de raul lor - fereasca Dumnezeu! - ci mai degraba ma bucur si împreuna ma veselesc de întoarcerea lor; caci ce e mai placut celor credinciosi, decât sa vada adunati împreuna pe copiii cei rataciti ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-va sa puneti asprimea înaintea iubirii de oameni - nu as putea sa fiu atât de salbatic - ci rugându-va sa faceti si sa lucrati cele bune pentru toti oamenii cu luare aminte, si cu cercare multa, si facându-va tuturor toate dupa cum are nevoie fiecare de voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: Va rog sa fiti aspri si neîndurati fata de orice ar putea sa ajute la dainuirea credintei lor nebunesti, caci socotesc ura fata de oameni si despartire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat ratacirii ereticesti spre mai mare pierzanie a celor ce se tin de aceasta ratacire" (Epistola 12, P. G., 91, 465C).55

* * *

Nazuinta unitatii Bisericii, mult dorita de toata crestinatatea, nu poate fi decât binevenita si binecuvântata de Dumnezeu.

Dar pentru ca aceasta unitate a crestinilor, într-una sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica, sa corespunda unui scop sfânt si sa se înfaptuiasca dupa voia lui Dumnezeu, ar trebui ca acele Biserici înstrainate si acele comunitati crestine eterodoxe, care ar voi sincer sa ajunga la aceasta realizare, sa adere la dreapta credinta cu o întreaga participare si cu o deplina recunoastere a Adevarului. Biserica Ortodoxa are menirea sacra, cu vreme si fara vreme, sa faca sa fie cunoscut Adevarul dreptei credinte. Dar de dragul unirii Bisericilor nu trebuie ca Biserica Ortodoxa sa ajunga la compromisuri ce i-ar aduce vatamare de credinta.

În aceasta viziune, Biserica-mama întelege sa primeasca pe toti fratii crestini care s-au îndepartat de Biserica Ortodoxa, ca si pe toti necrestinii care ar voi sa se mântuiasca si sa primeasca dreapta credinta.56

Din pacate, miscarea ecumenica este contrara acestei viziuni de revenire la dreapta credinta marturisita de cele sapte sinoade ecumenice. Ea doreste o unitate adogmatica, o unitate într-un crez nou potrivit pentru o noua ordine mondiala, o religie sincretista toleranta, care sa ajute la instituirea adorarii lui Lucifer, ca religie a noii ere.57

Ecumenismul face parte din planul pentru o noua ordine mondiala. Ecumenismul este dictat de interesele politice pentru crearea unui guvern mondial.

Când, cum si în ce context istoric a aparut?

Se cuvine o precizare. Nu trebuie sa confundam încercarile de unire precedente cu actiunile miscarii ecumenice. Primele cautau unitatea în jurul adevarului de credinta pe când cea din urma cauta unitatea în afara adevarului de credinta.

Primele actiuni cu caracter ecumenic au început în a doua jumatate a sec. al XIX-lea. Aceste actiuni au fost initiate de organizatii anglicane si protestante care au militat pentru apropierea si colaborarea dintre Biserici, mai ales pe tarâm social, ca si francmasoneria, care le-a inspirat.58 Au aparut într-o vreme când în lume începea sa se vorbeasca deschis despre unitate, unitate politica, unitate economica, unitate religioasa, unitate de gândire, unitate a fortelor fizice fundamentale. La ordinea zilei era cuvântul unitate.

Printre organizatiile si sectele care militau pentru unitate amintim societatea teosofica, francmasoneria, secta Baha'i, martorii lui lehova, organizatii si asociatii ecumenice crestine si necrestine.

De acum cuvântul de ordine va fi unitatea, unirea pe toate planurile si sub toate aspectele. Oare, ideea de unitate si uniune sa fi aparut chiar asa dintr-odata? Nu! A fost un proces de lunga durata, dar ocult, care astepta plinirea vremii, momentul potrivit pentru mobilizarea întregii omeniri la realizarea acestui deziderat.

Am vazut deja ca înca din sec. al XVI-lea se punea în circulatie ideea pentru începerea unei reforme universale a lumii, o renovatio a religiei si culturii.

Acest proces a început concomitent în educatie, cultura si stiinte. Alchimistii de atunci sunt „parintii" cercetatorilor de astazi. Serge Hutin - mason - recunoaste deschis ca stiintele de astazi sunt urmasele alchimiei. „Stiinta noastra contemporana trebuie, de fapt, sa se considere datoare fata de acesti discipoli ai lui Hermes, care de altfel, de multa vreme n-au încetat sa-si atraga profunda discreditare de care teoriile si practicile lor erau învaluite: oare nu alchimistii au pretins primii posibilitatea transmiterii elementelor, teorie care constituie în zilele noastre postulatul însusi al cercetarilor asupra radioactivitatii si energiei atomice?”59

Influenta alchimiei a fost prodigioasa ...a influentat arta, literatura si tehnica. Ea a influentat si francmasoneria, ai carei adepti erau si alchimisti. Alchimia, desi nu s-a dezvoltat ca o religie, are propria sa cosmologie si eshatologie. În ce priveste rolul jucat de gnosticism, Serge Hutin afirma ca „alchimia a preluat de altfel stilul complicat al gnosticilor care prin imagini grandioase si confuze în acelasi timp, încerca sa-si initieze fidelii în secretele cosmosului, ale esentei si scopurilor universului.”60

Pe plan religios, în a doua jumatate a sec. al XIX-lea, apar o serie de grupari si secte sincretiste, care promovau credinta într-o supra-religie universal valabila si care încerca asimilarea crestinismului.

Între acestea amintim secta Baha'i care propovaduia ca:61

- umanitatea se afla, în mod iminent, în pragul unei ere de totale schimbari în mediile de viata;

- specia umana, în toata diversitatea ei, poate învata sa traiasca si sa lucreze ca un singur popor, într-o patrie comuna, mondiala;62

- stiinta si religia sa coexiste în mod armonios;

- previzioneaza formarea unei federatii în care sa domneasca armonia si colaborarea;

- pacea universala;

- solutionarea spirituala a problemelor economice si sociale;

- limba mondiala si scriere unica;63
- instituirea unui tribunal international.
____________________________________________________________

Note:

52. „Gnoza voia sa faca sinteza religiilor care existau în epoca ei, zoroastrismul, iudaismul, pagânismul grec, politeismul grec, crestinismul" (Alexandrian, Istoria filosofici oculte, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 79.)

53. Teologul protestant D. Bonhoeffer sustine ca „lumea a ajuns la maturitate într-un „crestinism fara religie". „Crestinismul fara religie" îl întelegem ca un „crestinism fara dogme", redus la slujirea sociala. (Antonie Plamadeala, Biserica slujitoare, ed. cit., p. 154 s. u.) Din aceasta perspectiva, poate fi numit „crestinism socialist", în esenta sa, ecumenismul urmareste transformarea Bisericilor în mijloace de promovare a ideologiei socialiste în vederea globalizarii ei.

54. Academia Republicii Populare Române, Dictionarul enciclopedic român, vol. II D-J, Editura Politica, Bucuresti, 1964, da urmatoarea definitie cuvântului ecumenic (gr. oikumene „lume, univers"; IST., REL.), care are un caracter universal; investit cu o autoritate ce se extinde asupra întregii biserici crestine (ex. sinod ecumenic). - Miscarea ecumenica, miscare religioasa, aparuta în protestantism la începutul sec. al XX-lea, care urmareste unificarea tuturor bisericilor crestine pe baza unei platforme religioase minime si stabilirea unor contacte strânse între ele.

55. Sf. Justin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul, Petru Voda. 2002, p. 118-120.

56. Mihai Urzica, Biserica si viermii cei neadormiti sau cum lucreaza în lume taina faradelegii, Ed. Anastasia, 1998, p. 224.

57. Pentru amanunte privind miscarea pentru o noua era se pot consulta: Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, Ed. Cartea Moldovei, Chisinau, 1995; Damascene Christensen, Father Seraphim Rose His Life and Works, ed. cit.; Bruno Wurtz, New Age, ed. cit.; Bruno Wurtz, Confruntari contemporane pe tema viitorului, Ed. Facla, Timisoara, 1990.

58. Istoria bisericeasca universala, vol. II, EIBMBOR, Bucuresti, 1993. p. 544.

59. Serge Hutin, Alchimia, Editura de Vest, Timisoara, 1992, p. 116-117.

60. Ibidem, p.39.

61. N. Achimescu, Noile miscari religioase, Ed. Limes Cluj-Napoca, 2002, p. 194. Vezi si lucrarea lui Danion Vasile, Darâmarea idolilor. Despre ratacirile contemporane, Ed. Bunavestire, Galati, 2002, p. 101-106.
62. Jean Vernette, Les sectes, Presses Universitaires de France, 1990, p. 71.
63. N. Achimescu, op. cit., p. 188.

Continuare: http://orthologos.blogspot.com/2008/08/istoria-miscarii-ecumenice.html
avatar
Admin
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 117
Data de inscriere : 02/09/2008

Vezi profilul utilizatorului http://proortodoxia.wikiforum.ro

Sus In jos

Re: Istoria miscarii ecumenice

Mesaj Scris de orlandosorin la data de Sam Aug 01, 2009 2:28 am

Poate ca sectantii or bea apa. Sa nu mai bem apa intrucat asa fac si sectantii ? Poate ca simt nevoia sa se reapropie de Biserica Mama. De ce sa nu-i primim ? Nu exista mai multe cai catre Imparatia Cerului ci una si o singura poarta stramta si cu un singur ,,portar''. Nu exista decat o singura linie apostolica cea generata prin Sf.Petru. Restul sunt linii apostazice. Crengile uscate ale arborelui vietii.

orlandosorin
incepator
incepator

Numarul mesajelor : 19
Data de inscriere : 26/07/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 :: Ecumenism :: Ecumenism

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum