Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Sfantul Simeon al Tesalonicului-Asupra catolicilor

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Sfantul Simeon al Tesalonicului-Asupra catolicilor

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Sept 04, 2008 12:57 pm

După al șaptelea Sobor A-Toată-Lumea, alt sobor nu s-a mai făcut decât cel care se numește al optulea [cel ținut timpul Sfântului Grigorie

Palama, n.n.], pe care catolicii îl țin minte. Acest sobor a dat anateme pentru cei ce au îndrăznit a zice că dumnezeiescul Duh purcede și de la Fiul și a așezat a se păzi neschimbate toate ale Sfântului Simbol. Nu știu cum catolicii n-au băgat de seamă aceasta, și se pare însă că din trufie și din înălțarea lor au pățit cele care și pe îngerii cei dintâi i-au surpat și a fost pricinuitoare căderii și morții începătoriilor neamului nostru [Adam și Eva, n.n.]. Deci aceasta a fost pricina marii căderi a bisericii catolicilor, cea dintâi următoare a Simbolului și învățăturii Apostolilor și ale Părinților, și ea era, fiindcă nu ascundem adevărul, întâia a tuturor.
Noi am vrut și am dorit să o avem pe dânsa ca întâia, numai să fi păzit neatins semnul adevăratei credințe. Catolicii însă, înălțându-se cu mintea mai mult decât toți, necugetând la cele zise: „Cel ce vrea să fie întâi, să fie cel din urmă dintre toți”4 și „Tot cel ce se va înălța pe sine se va smeri”5.
Cu rea cădere au căzut și zac (vai, vai) pururea din trufie, boala netămăduită și rea a celor care nu vor să se tămăduiască cu pocăința, nici nu vor ca plecându-se să se supună Dumnezeiescului Simbol alcătuit de Părinți prin Dumnezeiescul Duh, ci mai mult vor să ne tragă și pe noi în acea singură nebunie a lor, lăudându-se cu stăpânirea marelui Petru, însă cu împotrivire umblă în pocăința lui Petru.
Căci Petru cu pocăință, cu lacrimi și cu cea de trei ori mărturisire a dragostei întru Hristos, nu numai că s-a împreunat iarăși cu cei dintâi Apostoli, dar încă s-a pus înaintea lor și s-a hirotonisit păstor turmei lui Hristos. Catolicii însă lăudându-se a avea de căpetenie pe Petru și înălțându-se mai presus de ceilalți, se fac, pe dânșii și pe alții, solitori părăsirii dogmelor celor drepte și altor căderi. Drept aceea, dezbinând mădularele lui Hristos, s-au făcut mai mult decât toți câți s-au pornit oarecând asupra ei, pricinuitori de vătămare, și într-atâția ani au dat mii de pricini de sminteală tuturor fraților celor răscumpărați cu dumnezeiescul sânge al lui Hristos […]
Arhiereul: Cel dintâi adaos este greșeala ce-au făcut [latinii] la Sfântul Simbol al credinței pentru care Părinții au întărit ca nimic să nu se adauge nici să se scoată. Și pe lângă acestea multe altele, depărtându-se de obiceiul cel vechi al Bisericii au născocit de la dânșii, și cu un cuvânt mai toate ale Bisericii, căci latinii aduc la jertfire și azimă întocmai cu obiceiul iudeilor, dezleagă posturile cele date de Apostoli și de Părinți, adică miercurea, vinerea, cele două zile dintâi ale
Sfintelor Păresimi, și celelalte posturi date, care dezlegare e cu totul împotriva obiceiului creștinilor și datelor Sfinților noștri Părinți. Pentru aceste posturi și canonul cel Apostolesc poruncește și toată ceata Sfinților au învățat și au păzit. Ei postesc în toate sâmbetele, ceea ce este afară din canonul cel Apostolesc și peste așezământul Părinților, căci numai într-o sâmbătă zic ei că se cuvine a posti, iar nu într-alta, fiindcă sâmbăta e mulțumirea Facerii, precum duminica e a Învierii, și închipuire fiind cu adevărat înaintea Învierii, pentru că Mântuitorul cu dumnezeiescul suflet mergând în iad a dăruit slobozirea și Învierea de care încredințată fiind Biserica, în fiecare sâmbătă face cele ce sunt pentru cei ce au adormit întru credință. Și nunțile lor le fac iarăși fără de lege.
Și liturghia o fac acești catolici cu totul schimbată și afară din rânduială; întâi că o fac cu azimă ca și evreii care aduceau și prăznuiau cu azimi, pe când nouă toate ni s-au înnoit. Nouă ni s-au dat a aduce pâine desăvârșită, de vreme ce și pâinea vieții Cuvântul lui Dumnezeu desăvârșit S-a dat nouă, unindu-se frământăturii noastre, fiind Dumnezeu desăvârșit și făcându-Se om desăvârșit, pentru aceea Mântuitorul a asemănat împărăția și socotința întrupării cu aluatul zicând: „Asemenea este împărăția cerurilor aluatului”, și celelalte. Apoi nici dimpreună nu slujesc liturghia catolicii, nici dintr-același pahar și aceeași pâine cuminică pe mirean, precum face Biserica noastră, ci cu alt obicei. Nici Botezul nu-l fac în trei afundături, ci prin turnare și fără de mir, nici cuminecare nu dau pruncilor celor botezați, nici la alții până ce nu ajung înaintați în vârstă; și cei mai mulți copii ai lor sunt nemiruiți, și mare parte din ei murind, rămân neîmpărtășiți cu Sfintele Taine, pentru că nu pot vorbi. Nici nu fac hirotonia episcopilor lor la jertfelnic prin punerea mâinilor, după vechea rânduială de mai întâi a lui Hristos Dumnezeului nostru și Apostolilor Lui, care ridicându-Și mâinile i-a blagoslovit pe ei și Duhul cel Sfânt pe capetele Apostolilor a șezut; și prin punerea mâinilor arhiereului Lui (zice Pavel) iar nu prin mir și prin ungere.
Și lui Timotei zice: „Nu fi neîngrijit de darul care ți s-a dat ție prin punerea mâinilor mele”6. Cei șapte diaconi și Varnava, și însuși Pavel și toți punere de mâini au primit.
Chiar vorba hirotonie însemnează punere de mâini. La ei hirotonia nu se face de mai mulți episcopi, nici prin punerea Evangheliei deschisă, precum învață marele Dionisie, ci un singur episcop dintr-înșii de multe ori hirotonisește episcopi, și cu ungere de mir, afară din rânduiala Apostolilor mai ales după legea veche. Însuși de s-ar afla față de mai mulți episcopi ei nu slujesc împreună cu cel mai mare, căci nu poate și de aceea ei nu slujesc împreună nici hirotonisesc împreună pe cel ce se hirotonisește, nici nu e cu putință să slujească împreună unii cu alții, căci nu le e cu putință a frânge azima cea sfințită și a da mulțimii precum a dat-o Mântuitorul sfințind, frângând și dând ucenicilor… Astfel toate le-au făcut mai izvodite și afară din rânduiala Mântuitorului nostru, a Apostolilor și a ucenicilor Sfinților Părinți.
Chipul călugărilor unul fiind, aceștia în multe părți le-au împărțit și multe feluri de chipuri călugărești au făcut, pe care nimeni din Părinți n-au așezat, căci toți zic că chipul călugăresc numai unul este ca și Botezul, pentru care și dumnezeiescul Dionisie învață, și deși numim noi chipul cel mare și chipul cel mic, cu aceasta nu zicem că sunt două, ci unul și același, cel mare și desăvârșit, iar acela pe care îi numesc mic, nu e altul decât arvuna celui mare, începătura aceluia și înainte închipuire, și pentru neputință mai pe urmă s-a socotit de unii din Părinți ca o arvună ce se dă celui mai mare, și mai pe urmă după vreme sfârșindu-se în acel dat unic chip al călugăriei.
Aceștia ca și Origen aducând un purgatoriu (curățitor) dogmaticesc a fi sfârșit muncilor mai înainte de munca aceea întru care se zic a intra cei ce au făcut păcate, spre a-și plăti judecata lor până la ziua de apoi, care nici unul din Sfinți
Părinți n-au rânduit aceasta. Aceasta este împotrivitoare și cuvintelor Domnului, care a zis a fi muncă veșnică și viață veșnică, schimbă și cuvintele dumnezeiescului Pavel care a zis pentru Sfinții cei ce s-au săvârșit în credință: „Însă a nu lua pentru noi făgăduința, pentru ca nu fără noi (zice) să ia săvârșirea de vreme ce și atunci va fi cea desăvârșit înviind noi, luându-și fiecare trupul cu care a făcut bunătățile ori păcatele după faptele lui”7.
Aceasta este credința tuturor sfinților și nici unul dintr- înșii nu învață a fi vreo muncă mai înainte fără numai a fi în durere și în locuri fără mângâiere sufletele cele păcătoase ca într-o temniță așteptând muncile și ale drepților în locuri de lumină și de odihnă așteptând fericita îndulcire, împreună cu trupurile. Domnul însă a zis: muncă veșnică precum și împărăție veșnică. Iar care va zice pentru bogatul, aceasta o zice pârga durerii muncilor celor veșnice, pentru sufletele cele ce au ieșit fără pocăință a căreia muncă începea arzând cu a sa cunoștință, iar nu numindu-se desăvârșit sau curățindu-se mai înainte.
Că încă nu era hotărârea, adică și vor merge aceștia în munca cea veșnică, iar drepții în viață veșnică, ci la aceasta mai vârtos întru care s-a cuvenit a se acoperi, ei se înalță iar nu se sfarâmă cu inima nicicum, fiind ținuți cu nedurere pentru care și nouă ni se cade a lua aminte de împărtășirea cu dânșii, iar mai vârtos și mai ales de despărțirea cea mare la credință, pentru care și mai multe sminteli s-au făcut Bisericii precum am zis și mai înainte.
Clericul: Părinte! Cum aceștia pe dânșii mărindu-se se laudă zicând, cum că papa al lor este întâiul celorlalți și că numai el este întâiul și toate cele de la dânsul trebuiesc a fi primite ca și de la însuși prea învățatul Petru; și cum că sobornicească este numai biserica lor, ca ceea ce este întâia celorlalte, și pentru aceia numai pe ei singuri se numesc sobornicești, iar nu pe alții precum și cu alte asemenea se laudă?
Arhiereul: A se lăuda, a se făli și a se înălța, este precum s-a zis patima trufiei, drept aceea, pentru aceasta mai cu seamă aceștia smeriți și sfărmați sunt cu viață și cu credință, căci Domnul stă împotriva trufașilor, precum zice David. Însă, întru ceea ce însuți întrebi, mulți dintr-ai noștri și buni și făcători de bunătăți și înalți cu cuvintele și îngerești cu mintea, dintre care este și fericitul Nil al Salunului, adevărat și drept au învățat; și mai înainte de dânsul marele între arhierei și făcătorul de minuni Grigorie, care a rușinat și stricat înșelăciunea păgânului Varlaam și a lui Achindin, și împreună cu dânsul și alți mulți din cei aleși de Dumnezeu au scris dumnezeiește după cum se cade pentru izvodirile aduse de catolici în dogme și în Preasfântul Simbol despre care cu trufie grăiesc […]
Ca să dăm însă aici și puțină știință, cât ne este cu putință, din zilele sfinților, latinii zic că Papa de la Roma este cel dintâi (aceasta nu e de mare însemnătate, nici nu aduce mare vătămare Bisericii), numai arată-l pe dânsul că este în credința lui Petru și fie cel dintâi vârf și cap tuturor și arhiereu și mai mare, căci aceasta este scris pentru patriarhii Romei cei după vremi și scaunul acesta este Apostolesc. Arhiereul care stă pe scaunul acesta ținând dreapta slăvitoare credință, se numește Diodoh lui Petru, și nimeni din cei ce cred și grăiesc drept, la aceasta nu vor grăi împotrivă. Al Doilea Sobor care a dat întocmai cinstea Țarigrădeanului, zice curat, că al Romei să fie cel dintâi, iar al Țarigradului, întocmai ca al Romei putând fi, să fie însă al doilea, și Soborul al Patrulea al celor 630 a așezat același Canon pentru cinstea Romanului și Țarigrădeanului. Pe însuși Leon (care a scris cartea Soborului) Părinții Soborului îl numesc Apostolesc și că cuvintele lui să fie primite ca ale lui Petru, și cartea lui o au numit chipul dreptei slăvitoare credințe. Asemenea și al șaselea și al șaptelea, și celelalte soboare numesc Apostolesc scaunul acesta și noi nu stricăm hotărârile Părinților.
Să fie dar papa al dreptei slăvitoare credințe lui Silvestru, lui Agaton, lui Leon, lui Livesie, lui Martin, lui Grigorie Diodohul, care sunt ai Romei, și atunci îl vom numi pe dânsul Apostolesc și întâiul altor arhierei și ne vom pleca lui nu numai ca înaintea lui Petru, dar chiar ca înaintea Mântuitorului. Iar de nu este cu credința următor Sfinților acelora, nici scaunului nu este Diodoh, și nu numai că nu este Apostolesc, întâiul Părinte, dar dimpotrivă este pierzător și luptător Apostolilor.
Drept aceea-mi și aduc aminte, frate, cum că în Constantinopol fiind, către oarecine din partea latinilor care venise a mă întreba, am zis către Dumnezeu care mi-a dat a zice de la ai lui Sfinți pentru Dânsul și pentru dumnezeieștile lui dogme. Cea din urmă întrebare a aceluia era: „Voi vă împărtășiți cu arhiereii răsăritului ce se numesc Patriarhi, îi pomeniți în biserici, ei fiind barbari și neștiind ce este creștinătatea, iar pe Papa care este foarte învățat și pe cuvântătorii lui nu-i primiți.” Către acesta am zis: „Noi nu ne lepădăm de Papa nicidecum, și nici suntem lui neîmpărtășiți. Ci mai vârtos una suntem cu dânsul, precum și cu Hristos, și Părinte și Păstor îl credem pe dânsul.” Dar latinul mirându-se întrebă în ce chip e aceasta, de vreme ce pe Papa al lor nu numai neîmpărtășit îl avem ci și eretic îl numim.
Dar eu am răspuns lui: noi cu Papa Petru, Lin, Clement, Ștefan, Ipolit, Silvestru, Inochentie, Leon, Agapiton, Martin, Agaton, și cu cei asemenea acestora Papi și Patriarhi, împărtășire nedespărțită și unire întru Hristos avem, și nici un cuvânt nu ne va despărți pe noi de aceștia, și dovedit este aceasta căci, îi serbăm pe aceștia toți. Dascălii și părinții îi respectă și le face sfintele lor pomeniri, și Patriarhii și Arhiereii cheamă pe aceștia de vreme ce Simbolul Credinței acelora noi nestricat îl ținem, și precum s-au botezat ei ne-am botezat,precum s-au hirotonit și precum și-au dat lui Hristos sufletele prin Simbol ne dăm și noi. Deci, oricare va fi asemenea acestora cu Simbolul credinței, cu viața și cu obiceiurile dreptslăvitoarei credințe, este împărtășit nouă acest Părinte, și ca pe însuși Petru îl avem pe dânsul și ale unirii totdeauna va fi nouă și în vecii vecilor. De vreme ce și până la o mie de ani a rămas dreapta slăvitoare credință a sfinților acelora și pravoslavia la noi, arătat este cum că așa ca și noi aceia au mărturisit dumnezeiescul Simbol și aceasta o mărturisește cu hotărâre fiecare Sobor, iar mai ales al șaselea și al șaptelea Sobor a toată lumea.
Iar de când s-au întâmplat schimbarea pentru dumnezeiescul Simbol, nu-l mai avem pe Papă adevărat nici Apostolesc, nici Părinte. De vreme ce nu mai găsim în cei ce se numesc acum Papi, credința Apostolului Petru după mărturisire, ci numai cea după lepădare, că precum Petru nu era Petru nici Apostol, nici cel dintâi, lepădându-se de Hristos, așa nici cel ce se numește Papă nu va fi niciodată Papă, neavând credința lui Petru pe care el ca unul ce o iubea cu mărturisire de trei ori a întărit-o, de vreme ce de trei ori s- a lepădat.
Cine poate zice că înțelege ceva mai înalt decât Duhul? Ai Duhului sunt Părinții și cele ce sunt în Sfintele Scripturi, și cum că aceasta este adevărat însuși zice: „Ispitiți Scripturile, că întru dânsele veți avea viață veșnică și acestea sunt care mărturisesc pentru Mine”8. Cine dar ar cuteza afară din Scripturi sau din Părinți care au avut Duh Sfânt să izvodească o altă credință și să strice cea arătată și descoperită prin Duhul Sfânt Părinților ca și lui Petru?
Au nu prin Duhul Sfânt Dumnezeieștii Părinți cei ce s-au luptat pentru Duhul Sfânt, s-au făcut prin împreună mărturisirea Duhului? Eu zic și propovăduiesc prin Duh, iar cel nu zice așa, străin este Duhului Sfânt.
Iar nu ca aceia care, sub cuvânt că nu știu pruncii cui se împărtășesc, opresc pruncii de a se cumineca. Vai ce lucru dobitocesc și fără de cale! Dar pentru ce-i mai și botează? Sau pentru ce-i unge cu Mir? Cu toate că mai cu seamă catolicii, precum am înțeles, nici nu-i mai ung la botez și toate ale lor sunt împotriva Soborniceștii Biserici. Iar, precum cel ce crede drept cu credință aduce pruncul la Dumnezeu, și pruncul cel botezat face mărturisirea prin naș credincios, și se naște de a doua oară întru Împărăția cerului, și se unge cu Mir și se desăvârșește, și murind este al Împărăției lui Dumnezeu, tot astfel, prin credincios, să se aducă pruncul și la Cuminecătură, căci aceasta este viața cea veșnică. Și precum cel ce nu se naște a doua oară prin apă și prin Duh, nu va intra întru Împărăția cerului, așa și cel ce nu va mânca Trupul Fiului Omului (precum a zis Însuși Domnul) și nu va bea Sângele Lui, nu va avea viață veșnică.
Acestea am zis vouă iubiților pe scurt pentru Sfântul Botez, și primiți după putință, iar cuvinte mai înalte pentru cele Dumnezeiești veți auzi de la cei mai învățați.
__________________________________________________
Note:
4 Marcu. 9, 35.
5 Matei 23, 12.
6 I Timotei 4, 14.
7 Evrei 11,40.
8 Ioan 5, 39.

Admin
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 117
Data de inscriere : 02/09/2008

Vezi profilul utilizatorului http://proortodoxia.wikiforum.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum