Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Ereziile apusului-despre scrierile si invataturile Sfintilor Parinti,asupra catolicismului -->de Visarion Moldoveanu

 :: Carti

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Ereziile apusului-despre scrierile si invataturile Sfintilor Parinti,asupra catolicismului -->de Visarion Moldoveanu

Mesaj Scris de Admin la data de Mier Sept 03, 2008 4:09 pm



ÎNDEMN LA DISCERNĂMÂNT

Poate mulți se vor aștepta să găsească printre rândurile acestei cărți cuvinte „grele” cu înțelesuri „anti”, pline de fanatice justificări și osânditoare atitudini ce anatemizează din start orice replică a cititorului. Ei bine, abordarea de față este străină acestui „duh”.

Lăsând Sfinții să ne vorbească nepătimaș despre religiile Apusului, aflăm de fapt cum arată și unde se găsește dreapta- credință apostolică, de ce Biserica este doar una și ce trebuie să facem pentru a ne uni cu Hristos, primind în același timp simple și delicate îndemnuri către o alegere întru adevăr a propriei conștiințe. De altfel, în jurul acestor povățuiri duhovnicești se zidește întreaga lucrare. Este, dacă vreți, un manual de învățare a discernământului duhovnicesc în aceste tulburate veacuri.

Ținând calea iubirii întru adevăr și deslușind cu iscusință ispita „religiilor creștine”, Sfinții ne arată cum în Apusul umanist s-a produs în ultimele secole o îngrijorătoare schimbare asupra înțelegerii teologice și a simțirii duhovnicești privitoare la esența creștinismului apostolic.

Noile „ispite” ale veacului, cu rădăcinile adânc înfipte în pofta firii omenești căzute, sunt cele care jertfesc teologiile zilelor noastre pe altarul unui dumnezeu universal valabil, un fel de zeitate cu tentă hristică întru care toate confesiunile, sectele, organizațiile și grupările creștine își vor „recunoaște” chemarea mesianică. Bineînțeles, vorbim aici de un creștinism teatral, de o parodie religioasă în care joacă un fals Hristos cu replici și minuni mincinoase și o puzderie de „biserici”- decor ce ascund și idolatrizează filozofii în care omul este învățat sistematic cum să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu.

Arhitecții și slujitorii acestor sisteme religioase, pe cât de diabolice pe atât de globalizatoare, și-au dat seama că supunerea lumii și îngenuncherea omului nu se mai poate face prin arderea pe rug, prin cuceriri religioase, ateism sau războaie politice, ci printr-o nouă, subtilă și atrăgătoare mentalitate religioasă în care nu mai este omul vinovat pentru păcat, desfrânare, boală, chin, durere sau moarte, ci vina acestor „schingiuiri ale umanității” o poartă în întregime „jugul” prea greu al lui Hristos. Se cere atunci o soluție religioasă care să elimine ideea de păcat, să „descătușeze” libertatea, iubirea, pacea, progresul, omul, dar mai ales creștinismul „dur și învechit” de persoana prea „ascetică” a lui Iisus Hristos și înlocuirea Dumnezeului cel Răstignit și Înviat cu un „christ” umanist și „înțelegător” ce nu mai cere nimic omului decât să „creadă” în ceva, un „christ” uimit în fața progresului științific și prea neputincios înaintea îndestulării materiale. Așa au apărut creștinismele fără de Hristos și hristoșii fără de Creștinătate.

Nu întâmplător firele istorice ale eresurilor creștine și păgânismelor întemeietoare de crezuri, religii și zei au ajuns astăzi mai mult ca oricând să-și înnoade vârfurile prin re- descoperirea asemănărilor religioase. Și nu întâmplător există deja în vremurile noastre o organizație care se străduiește să netezească și să călăuzească drumurile tuturor religiilor acestei lumi într-un singur punct. Este simplu de înțeles pricina, căci același duh rău care a aruncat și la umbra căruia au crescut semințele „necredințelor” în lume, netezește acum terenul venirii triumfale a Antihristului. Neputând nimici Biserica lui Hristos, Satan a ales ca în fiecare dintre crezurile păgânești și eretice ale lumii, pe lângă crearea unei „umbre” ale unei false dumnezeiri, a unui „hristos” deformat, să lase și câteva „portițe teologice” prin care Antihrist să-și facă la momentul potrivit în chip „legal” și „corect” simțită chemarea și prezența. În tratarea Catolicismului din prezentul volum vom vedea că „slăbiciunea” stă ascunsă în spatele „virtuților”, adică în omul papă și filozofia umanistă. Dar să înțelegem mai bine privind lupta omenirii pentru pace...

Într-o lume în care toate religiile se roagă într-un glas aceluiași „dumnezeu” pentru pace, unde „despărțirea bisericilor” este o pricină de război, unde pacea cea dinafară, a lumii, este totuna cu pacea întru Hristos, într-o lume în care prietenia dintre oameni, dintre națiuni sau renunțarea la lupte și războaie înseamnă pace - al cărei steag alb flutură de pe vârfurile zidurilor ridicate de rebeliuni, revoluții sau reforme de orice fel, ei bine, doar niște nebuni mai pot cuteza să i se împotrivească. Da, însă cei care afară de mântuirea sufletului și mărturisirea adevărului nu mai au pentru ce să se împotrivească căderii acestei lumi sunt tocmai Sfinții, acei bineplăcuți ai lui Dumnezeu care viețuind în lume trăiesc în afara ei, acei preafericiți care au găsit cu adevărat pacea – cea lăuntrică, a inimii - prin împăcarea cu Dumnezeu și re- înfrățirea cu Hristos.

Este adevărat că omenirea zilelor noastre nu încetează să-i defaime pe cei ce țin la trăinicia credinței ortodoxe și se opun păcii lumești, ca și cum aceștia ar fi niște fanatici, retrograzi și devotați unor forme învechite. Însă Hristos nu a adus lumii și nici nu a lăsat Apostolilor o pace inter-religioasă, o pace mondială, o pace a adunărilor ecumeniste sau a uniațiilor „creștine”, o pace care înseamnă război cu Hristos, o pace exterioară, lumească, omenească, pământească, firească, ci însăși Pacea dumnezeiască care odată dobândită nu mai îndeamnă inima la a mai căuta o altă pace în afara ei:„Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu.”(Ioan 14.27) „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16.33)

Toată invazia de păgânism și erezie ia acum o mască de „ortodoxie”, de „biserică”, de „creștinism” - camuflaj sub care se reunesc toate organizațiile secularizate și dezgolite de adevărul lui Hristos -, târând Biserica într-o mincinoasă unire religioasă unde Ortodoxia devine o părticică mică și neînsemnată în mozaicul universal al păgâneștilor credințe alături de „hristoșii” grupărilor eretice ale lumii. Cuviosul Serafim Rose adâncește: „Caracterul lumesc al societății a fost lăsat să-și pună amprenta asupra misiunii ortodoxe, care dacă ar fi lăsată în direcția aceasta, ar fi devenit, pur și simplu, o formă de protestantism de rit răsăritean -, adică ar fi păstrat câteva aspecte exterioare ortodoxiei, dar în esența ei nu ar fi fost practic cu nimic diferită de protestantismul lumesc, devenit religie.”

Chemarea Bisericii este aceeași, îndemnând la a osebi adevărul de minciună, credința de necredință, Biserica de biserici, Ortodoxia de falsele „ortodoxii”, Hristos de Antihrist. Însă o Biserică zdruncinată de negarea învățăturilor Sfinților Părinți și de nesocotirea Sfintelor Canoane1, cu o istorie rescrisă sau uitată2, cu învățăturile apostolice pângărite și cu scripturile răstălmăcite3 este o biserică pe cruce; o biserică hulită de cei aleși să o apere este o biserică tot mai greu de osebit în vâltoarea noilor curente și filozofii religioase ce promit „mântuirea”. Dreapta credință însă nu este o filozofie interesantă care se poate adapta anumitor împrejurări. E un adevăr de neclintit care trebuie apărat cu orice preț. Și toți trebuie să fim pregătiți să ne apărăm la nevoie credința, după dreptarul și mărturia Sfinților, lămurite prin pătimirea jertfei de Cruce: „Nimeni să nu ne stăpânească în credința noastră: nici un împărat, nici un ierarh, nici un mincinos sinod, nici altcineva, ci numai Unul Dumnezeu, care atât prin El cât și prin ucenicii Săi ne- a fost dată nouă” (Sfântul Ierarh Marcu al Efesului).

_____________________________________________________________________
1 Înțelegem aici inițiativele ecumeniste personale dar făcute public în numele Bisericii și al Ortodoxiei ale unor profesori teologi, stareți sau ierarhi de a anula sau ignora anatemele Sfintelor Soboare, de a semna tratate unioniste cu eretici sau păgâni în care se recunosc validitatea „tainelor” și „dumnezeirea” acestora, de a se ruga, a sluji sau a se împărtăși „din dragoste” laolaltă protestanți, catolici și ortodocși, și multe alte fapte ce dezbină Biserica și amăgesc sufletele simplilor credincioși.

2 Nici până acum Biserica nu se bucură de canonizarea „oficială” a sutelor de martiri și mărturisitori ce au pătimit în holocaustul comunist, nici până acum nu putem afla adevărul despre influențele nefaste ale catolicismului și comunismului în România din cărțile de istorie bisericească, nici până acum nu am reușit să ne regăsim identitatea apostolică trecând ca o turmă de barbari din „originile slave” în cele „latine”...

3 Privim cu multă uimire la noile scripturi și cărți de cult „ortodoxe” publicate cu fondurile și la ordinul Consiliului Mondial Ecumenic ce conțin inserții sau deformări protestante, eliminări de pasaje considerate „antisemite” (a se vedea Prohodul), folosirea limbajului lumesc ce abate de la sensul patristic, adăugiri sau cenzuri slugarnice dorințelor de unire ecumenistă (vezi scoaterea Rânduielii de trecere la Ortodoxie a evreilor, protestanților și catolicilor din Molitfelnice) și multe alte asemenea.

__________________________________________________________________________________
Celor ce dezbinând Biserica ne vor acuza de dezbinare, celor ce iubind erezia ne vor privi cu ură, acelora care de dragul ereticilor vor schimba cele ortodoxe, le vom răspunde precum Părinții noștri din vechime ne-au învățat: că ascultarea cu discernământ este până la păcat, până acolo unde faptele noastre se împotrivesc voinței lui Dumnezeu; că afară de Ortodoxie nu este mântuire deoarece la Hristos nu există iubire fără adevăr și nici adevăr fără iubire, iar în afara Ortodoxiei și a Bisericii lui Hristos noi nu voim a fi, acolo unde șade urâciunea pustiirii prin viclene meșteșugiri...

pr. V. M.
avatar
Admin
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 117
Data de inscriere : 02/09/2008

Vezi profilul utilizatorului http://proortodoxia.wikiforum.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 :: Carti

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum