Pentru vizualizarea in conditii optime a forumului ortodox, proOrtodoxia, va recomandam Google Chrome care poate fi descarcat de aici.
Ultimele subiecte
» Pelerinaje la Sfantul Munte Athos
Sam Aug 08, 2015 11:05 am Scris de daseky30

» Clasificarea religiilor
Dum Apr 05, 2015 7:32 pm Scris de clairvaux

» Intrebare pentru cei din linia intai
Dum Apr 05, 2015 7:28 pm Scris de clairvaux

»  Treptele rugaciunii, vizitarea raiului din viata aceasta
Dum Apr 05, 2015 7:21 pm Scris de clairvaux

» De ce nu ne putem ruga împreuna cu catolicii
Dum Apr 05, 2015 6:45 pm Scris de clairvaux

» ECUMENISMUL:origini, esenta, deziderate
Dum Apr 05, 2015 6:40 pm Scris de clairvaux

» În Duminica Ortodoxiei s-a lansat un nou site
Mar Mar 03, 2015 9:34 am Scris de Crez

» Icoane Ortodoxe
Mier Mai 14, 2014 3:41 pm Scris de Mihai Gabriel

» Magazin online Handmade TRADITII
Mier Mai 14, 2014 3:39 pm Scris de Mihai Gabriel

Calendar Crestin-Ortodox
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 


Statistici
Avem 209 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: daseky30

Membrii nostri au postat un numar de 634 mesaje în 360 subiecte

Pilda Samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Pilda Samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37)

Mesaj Scris de Tudor la data de Lun Sept 08, 2008 3:49 pm

Pilda Samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37)

TÂLCUIREA EVANGHELIEI
DUMINICII A DOUĂZECI ȘI CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Ev. Luca 10, 25–37 (Pilda Samarineanului milostiv)


Frați creștini,

Când citim cărțile dumnezeieștii Scripturi, vedem cum strălucește într-ânsele curăția dumnezeiască, prin curatul adevăr al lucrurilor descrise; vedem înțelepciunea dintr-ânsele, și harul și puterea lui Dumnezeu, care ne umplu de fericire toată ființa noastră sufletească și toată mintea noastră. Acest lucru se întâmplă și cu răspunsul pe care am auzit că l-a dat Domnul în Sfânta Evanghelie de astăzi, atunci când înaintea Lui s-a înfățișat un învățător al legii, cu gândul de a-L ispiti în cuvânt. Sfânta Evanghelie ne istorisește că:

„În vremea aceea, a venit la Iisus un învățător al Legii, ispitind pe Iisus, și zicând: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?”

Învățătorii Legii erau aceia care tâlcuiau și învățau Legea lui Moise. Deci unul dintre aceștia, auzind că Iisus învăța poporul, a venit la Iisus, nu ca să-L asculte… și să se folosească cu ceva de pe urma învățăturii Lui, ci ca să-L ispitească. De aceea, L-a întrebat, zicând: „Învățătorule, ce trebuie să fac, ca să moștenesc viața de veci?” Această întrebare cuprinde o mare ispitire. Legiuitorul socotea că, prin această întrebare, a întins o cursă lui Iisus Hristos, căci dacă ar fi răspuns că legea pe care o învăța Hristos duce pe om la viața cea veșnică, legiuitorul L-ar fi învinuit atunci pe Iisus Hristos că este potrivnic lui Dumnezeu, pentru că învață altă lege, nu pe cea dată de Dumnezeu iudeilor, prin Moise. Dar Cunoscătorul de inimi,

„Iisus a grăit către el: ce este scris în Lege? Cum citești?”

Fiindcă Legea lui Moise nu putea să-i facă desăvârșiți și vrednici pentru viața cea veșnică pe cei care se apropiau de ea, iar credința în Hristos poate să-i mântuiască pe cei care se apropie de Dumnezeu printr-Ânsul, de aceea nu i-a zis: dacă vei păzi Legea lui Moise, vei moșteni viața veșnică, ci l-a întrebat ce este scris în Lege, pentru ca, din răspunsul lui, să-l învețe și cele despre întruparea Sa. Ce este scris în Legea lui Moise, adică, cu care duh și socoteală citești tu Legea? Numai după slovă, sau și după duh, ca un israelitean adevărat?

„Iar el, răspunzând, a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, și din tot sufletul tău, și din toată virtutea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele, ca pe tine însuți.”

Una nădăjduia învățătorul Legii, și alta i-a răspuns Iisus. De aceea, silit fiind de Domnul, el spune mai întâi cuvinteleLegii, repetând porunca aceea care învață despre dragostea cea din toată inima, din tot sufletul, din toată puterea și din tot cugetul, față de Dumnezeu și față de aproapele, prin care se făgăduiește viața cea veșnică tuturor celor ce o vor păzi.

„Atunci Iisus i-a spus: drept ai răspuns. Fă aceasta și vei fi viu!.”

Învățătorul Legii nu credea în Iisus Hristos, totuși Iisus i-a zis că, dacă iubește pe Dumnezeu și pe aproapele, cum spune Legea, va fi viu, adică va moșteni viața veșnică. Dar poate cineva să se mântuiască fără credința în Hristos? Nu! Dar Iisus i-a răspuns așa învățătorului legii, pentru că Legea lui Moise este povățuitoare și învățătoare a credinței în Hristos, iar cel ce crede cu adevărat în învățătura lui Moise, acela crede și în Iisus Hristos, după cum însuși Domnul a zis: „Dacă ai fi crezut în Moise, ați fi crezut și în Mine, căci el despre Mine a scris” (Ioan 5, 46).

„Dar el, voind să se îndreptățească pe sine însuși, a zis către Iisus: și cine este aproapele Meu?”

Oare, nu știa învățătorul Legii cine este aproapele lui? Ca un învățător al Legii, el știa destul de bine, dar, pentru că răspunsul ce l-a dat lui Iisus Hristos l-a arătat, celor de față, că nu știa nici măcar începutul Legii, de aceea a socotit să-și acopere greșeala și să-și justifice răspunsul, prin care a spus Legea de la început și până la sfârșit. Cu un cuvânt, el a vrut pe de o parte să se îndreptățească pe sine în greșeala făcută, iar pe de altă parte, fiindcă iudeii socoteau aproape al lor numai pe cei de un neam cu ei și pe prietenii lor, nu pe orice om din orice neam. Prin aceasta el nădăjduia să obțină un răspuns, prin care Iisus să ajungă în conflict cu poporul care era de față.

„Dând răspuns, Iisus a zis: un om se cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.”

Prin răspunsul acesta, Iisus a arătat care este aproapele, zicând simplu și fără nici o deosebire: un om oarecare, adică orice om, prin asemănarea firii sale, este aproapele omului. Către orice om avem datoria să arătăm dragoste și ajutor. Dar, cu acest răspuns, dat prin pilda aceasta, Iisus a arătat și mila întrupării Sale față de firea omenească, pentru că omul care se cobora de la Ierusalim la Ierihon este toată făptura oamenilor, care, din cauza păcatului strămoșesc, a plecat din Ierusalim, adică din viața cea fericită și fără suferințe, în Ierihonul din vale, adică în pământul plin de suferințe și de chinuri. Tâharii sunt diavolii, care au dezbrăcat pe om de harurile dumnezeiești, l-au rănit cu rănile păcatului, lăsându-l aproape mort. Nu l-au putut omorâ cu totul, pentru că, după păcat, numai trupul s-a făcut muritor, iar sufletul a rămas nemuritor, abia aducându-și aminte de Dumnezeu. Și, pe când cel gol și rănit stătea în mijlocul drumului, lăsat de tâlhari aproape mort,

„Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea, dar văzându-l, a trecut mai departe. Tot așa și un levit, ivindu-se pe acolo, a venit, l-a văzut și a trecut mai departe.”

Preotul înseamnă Legea lui Moise, care a legiuit cele despre preoție; iar levitul înseamnă proorocii, care au fost slujitori ai lui Dumnezeu și învățători ai venirii în lume a Mântuitorului Iisus Hristos. Din cer s-a coborât Legea și s-a dat lui Moise, în Sinai. De Dumnezeu au fost trimiși și proorocii. Dar nici Legea, nici proorocii n-au putut să șteargă păcatul strămoșesc și să ridice firea omenească din căderea ei cea mare, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, zicând: „Pentru că este cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele” (Evrei 10, 4). Deci au venit și Legea și proorocii pe drumul și în locul unde a fost izgonit omul, adică pe pământ, și au văzut starea lui cea vrednică de lacrimi; au trecut însă mai departe și s-au dus, neputând să-i vindece rănile lui.

„Însă unui samarinean, care călătorea, sosind în dreptul lui și văzându-l, i s-a făcut milă de el, și a venit la el, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin și, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și i-a purtat de grijă.”

Samarineanul este Domnul nostru Iisus Hristos, Care s-a coborât din cer și a venit în lume, unde, văzând starea jalnică a omului, a fost cuprins de milă. Apropiindu-se de oameni și stând împreună cu ei, a legat cu harul Său rănile sufletelor lor, cum leagă doctorul rănile trupului. A turnat apoi untdelemn și vin, adică blânda învățătură a iubirii de oameni, zicând: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28 ). După aceasta, a pus pe cel rănit pe dobitocul său și l-a dus la o casă de oaspeți, adică la Biserica Sa, care, ca și o casă de oaspeți, primește toate neamurile și popoarele și pe orice om care vine la dânsa cu credință. Și a avut grijă de cei care sunt în Biserica Lui, dându-le harul Sfântului Duh, prin împărtășirea cu Sfintele Taine.

„Iar a doua zi, la plecare, scoțând doi dinari i-a dat gazdei, zicând: ai grijă de el și ce vei mai cheltui, când eu mă voi întoarce, îți voi da înapoi.”

Gazdă este orice preot și păstor al Bisericii, pentru că el primește în casa de oaspeți a lui Dumnezeu, adică în Biserică, pe toți cei care vin cu credință. Cei doi dinari sunt cele două așezăminte, Scriptura Veche și Sfânta Evanghelie. Cât timp Domnul Iisus a fost în lumea aceasta, El a purtat grijă de Biserica Sa, după cum singur a arătat, zicând: „Când eram cu dânșii în lume, Eu îi păzeam pe ei întru numele Tău” (Ioan 17, 12). Iar a doua zi plecând, adică ieșind din lumea aceasta, Iisus, prin apostolii trimiși în toată lumea, a scos acești doi dinari și i-a dat tuturor conducătorilor Bisericii Lui, poruncindu-le să poarte grijă tot timpul de mântuirea credincioșilor, prin cuvintele: „Poartă grijă de dânsul, și orice vei mai cheltui, când Eu mă voi întoarce, îți voi da înapoi”. Pentru ostenelile, nevoințele și jertfele lor, pe care le vor pune în această grijă, Hristos le-a făgăduit să le răsplătească, când va veni iarăși să judece viii și morții. Terminând de spus pilda, Iisus a întrebat pe învățătorul Legii:

„Care dintre acești trei, ți se pare că a fost aproapele celui ce a fost căzut între tâlhari?”

Prin această întrebare, Iisus îl pune pe legiuitor să judece însuși cele întâmplate și să spună care dintre cei trei este aproapele celui căzut în mâna tâlharilor: preotul sau levitul, care au trecut pe alături, după ce l-au văzut pe moarte, gol și rănit, sau samarineanul, care i-a arătat atâta dragoste, grijă și milă?

„El a răspuns: cel care a avut milă de el. Atunci Iisus i-a zis: du-te și fă și tu la fel!”

Legiuitorul a fost silit de puterea cuvintelor lui Iisus Hristos să mărturisească adevărul, recunoscând că aproapele este acela care a făcut milă cu cel căzut în mâna tâlharilor, adică samarineanul. Iar Iisus auzind că legiuitorul a judecat drept, l-a sfătuit să meargă să facă și el milă cu aproapele său, ca și samarineanul. Sfatul dat învățătorului Legii este dat și nouă celor ce credem în Iisus Hristos. Să luăm deci aminte, din convorbirea învățătorului Legii cu Mântuitorul, că viața cea veșnică nu poate fi câștigată decât de cei ce împlinesc poruncile dumnezeiești, dovedind că iubesc pe Dumnezeu din tot cugetul, din tot sufletul și din toată inima și pe aproapele ca pe ei înșiși. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne fie într-ajutor în toate zilele vieții noastre ca să putem împlini aceste porunci și să ne învrednicim de moștenirea vieții veșnice. Amin!

(Tâlcuirea Evangheliilor și Cazanii la toate duminicile, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1973)

Tudor
Moderator
Moderator

Numarul mesajelor : 8
Data de inscriere : 03/09/2008

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum